sâmbătă, 22 februarie 2020

casa părăsită

am ajuns la casa părăsită despre care îmi vorbise K
nu avea nici acoperiș nici ferestre
pădurea intrase pe ușa din față
în timp ce lucrurile rămăseseră într-o cuminte dezordine
fotoliile, cărțile, ceainicul și ceșcuțele albastre,
veioza cu abajur rotitor din hârtie cerată
răsturnată peste covorul acoperit de frunze
ca și cum cineva voise să se lepede în fugă de viață
și să intre lipsit de orice atingeri într-o lume mai bună
doar scara interioară părea să fi rămas în prezent
întinzându-și treptele ca niște brațe de miriapod
gata să te apuce de manșeta pantalonului
am călcat ușor lemnul tânguindu-se la fiecare apăsare
și m-am înălțat până la primul etaj
apoi până la mansardă, apoi mai sus până-n pod
dar scara continua să urce în spirală peste oraș, peste lume
undeva deasupra se mai vedea o ușă
sau poate doar o fereastră

Niciun comentariu: