luni, 9 iunie 2008

Gand (1)

Nu-i judecaţi pe oameni dupǎ chip ci dupǎ umbra lor.

2 comentarii:

madelin spunea...

Unii au umbra alungita longastic (asta-i un cuvant inventat ad-hoc, intre longilin si elatic) dincolo de luna, altii au umbra pipernicita si indigo, altii au umbra tivita cu stelute pe margini sau chiar cu note muzicale in alb negru. Io am o umbra sepia si impleticita printre pasii mei incaltati in bocanci verzi. Cateodata se lichefiaza, umbra asta, si atunci trebuie s-o iau haihui, ca miroase prea tare a alge putrezite si a melodie neinlantuita. Alteori am doua trei sapte umbre, dar despre asta am mai scris candva.

mosu spunea...

umbra e o amprenta calatoare; umbrele noastre sunt pretutindeni, pe pamant, pe foaia de hartie, pe florile din gradina, pe zidurile casei, in ochii copiilor; in tot ceea ce atingem; si sufletele isi plimba umbrele pretutindeni, mai ales sufletele; chipurile au adesea masti; si sulemeneli; si grimase; umbrele sunt curate si sincere; uneori umbrele se desprind de talpi si se impletesc cu pietrele si cu pasarile si raman in urma ca o coada de salamandra; atunci se intaresc ca scoarta de copac si capata forme si culori
hmmm… tu ai umbra in forma de corabii cu panzele intinse gata sa mangaie norii si de casute de turta dulce cu geamuri din zahar ars si cosuri din pepene galben …..