luni, 7 iulie 2008

Cǎlǎtori

Nu suntem decât cǎlǎtori pe şine / un cric uriaş ne ridicǎ pânǎ la cer / de unde cǎdem inerţial / ca într-un mountainrousse sinuos / privim lumea printr-un hublou de submarin / ne desparte o sticlǎ groasǎ ca un ocean / trecem în mare vitezǎ / gǎlǎgie, praf, bani, sfori, maşini / urme de flori / o pǎdure, blocuri, ramuri, case, frunze, ziduri, frunze / zgomot de pǎsǎri / zâmbete mânjite cu degetul arǎtǎtor pe zidul dinspre rǎsǎrit / un bǎtrân cu palma întinsǎ spre cer / apoi totul încetineşte brusc, viteza scade pânǎ la imobilitate, stop / şi acelasi cric din nou pânǎ la cer / în mare vitezǎ / gǎlǎgie, praf, bani, sfori, maşini, urme de flori, ziduri, frunze, zgomot de pǎsǎri, altǎ viaţǎ………

2 comentarii:

madelin spunea...

Hai sa oprim dracia, sa scoatem limba la manipulant, sa-l reclamam ca nu stie sa innoade funingei si sa ne luam zborul de pe curba de la mijloc. Catre mare. Sau ocean?

mosu spunea...

E o idee excelenta. M-am gandit si la alte variante (variatiuni pe aceeasi tema) dar trebuie sa recunosc ca nu am gasit nimic mai bun. Asta e solutia perfecta, nu are hiba. Sa oprim dracia deci, sa desfacem doua suburi de la sina din dreapta, sa ne luam zborul si sa privim lumea de sus...