Scrisori către Emilia

Emilio, ce faci tu mă fată mă?! Toate bune p-acolo pe la tine?!

Că uite noi abia ne ţinem ziulica p-acilea. Că pensii nu-s, alocaţii nu mai dau ăştia că crescurăţi prea mari, c-a zis femeia aia da la ghişeu că cum dracu de luă sor-ta alocaţia pân’la douăşcinci dă ani. Că cică de la opşpe trebuie să-i dăm înapoi da eu am zis să vină să-i ia, d-am dus toate alea la Liviu şi-am adus-o pă Aurica şi pă Maricica, nu-ş dacă le mai ştii că erau oo când ai plecat tu. Da găinile nu le-au vrut. Noroc cu ajutoarele astea de la primărie, că ne dă şi că n-avem de niciunele, şi dă frig, şi că suntem handicapaţi, şi că suntem diabelici…

Maică-ta e bine sănătoasă, se uita la teveu. Că azi e ultima zi, de mâine îl ducem la Liviu. Că de când cu criza am hotărât să vindem lecedu ăla dă două mii de parai şi să-şi vândă şi Liviu cu Lizuca frigideru, aragazu şi maşina de spălat că şi-alea tot vreo două mii făcea. Aşa că acuma o juma de lună ne dă nouă lecedeu lor să ne uităm la el şi o juma de lună îl iau ei înapoi. Şi la fel cu alea, cu frigideru, aragazu şi maşina de spălat. Aaa… nu mă tată că nu le mutăm şi p-alea. Ha, ha, ha, te ducea mintea, că de mică iereai deşteaptă… Nu, că noi le ţinem aici acasă, da vin ei şi-şi mai pun o chioftea la rece, sau îşi mai pregătesc câte o prăjeală ceva, sau îşi mai spală vreo boarfă.

Frate-tu şi a lu Liviu se duc dimineaţă la muncă şi vin seara obosiţi morţi săracii. Acum că a venit vara e de muncă în port. Că vin vapoare multe. D-astea de croazieră. Îl iau şi p-ăla micu a lu Liviu, Georgel, că el îi ţine de vorbă şi frate-tu cu a lu Liviu îi face la portofele. Merge binişor, mulţumim lu Dumnezeu, noroc cu străinii ăştia. Că şi dacă nu curge, pică. Da abia dacă ne ajunge dă mâncare, dă abonamentele la celulare şi la parabolice. Că dă benzină la motoretă mai scoatem cu gura de la unu, de la altu. Că ăştia, străinii adică, sunt cam cu capu în nori să dea dracii în ei, merg cu geanta pă umăr, cu portofelu în buzunar şi cu ceasu pă mână să fiu al dracului. Se mai găseşte câte un prost de român să le zică că cică să stea departe de ăştia care schimbă verdeţuri sau care vrea să le vândă vreo agricolă sau altceva, da ei tot p-a lor o ţiu.

Oricum acu e bine p-aicea că s-a încălzit. Că atlfel nu ştiu cum o duceam, că termină frate-tu toate gardurile din vecini. Ăla a lu moşu cu câinele mops din spate a ars cel mai greu că făcea jigodia aia pă el toată ziua şi s-a îngălbenit dă ziceai c-a dat în icter nu alta. Şi a lu Pandele, ăla de-i mă-sa procuroare şi el o arde cu curva aia de Victoriţa dă era colegă cu tine, să vezi că i-a luat ulucile toate dă i-a lăsat frate-tu numa stâlpii c-a zis că poate pune omu gard nou, da când colo l-a oprit Pandele şi i-a zis să vină să ia şi stâlpii că ce dracu să facă acuma cu ei aşa rari ca dinţii babii, că mai bine pune unu nou dă fier….

Emiliţo, da p-acolo cum e mă fată?! Mai merge bara? Tu fată, auzi?! Să nu care cumva să vii acuma îndărăt că e nasol rău acilişea. Chiar daca se împute şi p-acolo să nu vii mă înţelegi?! Că a dat marinelu o hârtie sau dracu ştie ce-a dat şi-a rămas fraierii fără biştari şi n-o să mai vie nici unu să-ţi puie la chiloţi, decât dacă vine omu d-acasă cu bonuri dă masă sau cu ce o mai avea, lumănărare d-alea de bronz, ghiuluri, ceasuri, ipoade, ifoane. Că ai văzut că şcoaseră ăştia ai lu Măru ifoane patrugi că şi-a luat şi-a lu Gelu de la unu dă trase merţanu cu numere dă ue chiar la el în faţa porţii. Şi lăsă şi uşile dăşchise.

Emiliţo, nici în conced să nu vii mă fată, că de când cu criza asta bate vântu păşte tot şi dacă bate vântu înseamnă că nu se mai înghesuie nimeni şi dacă nu mai e înghesuială nu-i nici rost de şmeneală. Că nu poţi să te mai apropii de geanta cucoanei că te vede şi ăla din capăt da la căşile de marcat şi ălălalt de la magazie care stă pă vine şi se uită încoa prin crăpătura uşii, aşa rău e peacilişea..

Hai că io te pup că mă duc să pregătesc lecedeu pentru Liviu. Şi să ne vedem sănătoşi după ce s-o trece criza mă fată…