Desfătare

Femeia rămase încremenită. Nici nu mai respira. Era toată numai dorinţă, numai poftă. Simţurile o luaseră razna, îi părăsiseră trupul şi într-o mişcare browniană supersonică şi haotică se izbeau cu viteză de pereţi, tăiau în diagonală încăperea pentru a se izbi din nou de un altul, apoi de un altul într-o încercare disperată de a-şi elibera preaplinul de energie. Dar fără izbândă. Ridică ochii spre el apoi îi coborî din nou spre boţul acela de carne roză, parcă vie şi nerăbdătoare. Încercă să ridice o mână să o apuce dar pe măsură ce mâna se înălţa îşi dădu seama că îi tremură prea tare şi el i-ar fi descoperit emoţiile. Îşi apropie buzele, o adulmecă preţ de câteva secunde cu nările despicate, apoi o atinse cu vârful limbii într-un gest obraznic, uşor pervers. Simţi fiorii plăcerii învăluindu-i buzele şi măcinându-le uşor, tremurând apoi ca un tropot de fluturi pe limbă şi alunecând în cele din urmă în stomac pentru a se prăbuşi într-o explozie de încântare. Zâmbi. Şi el zâmbea.
Nu era prima dată când o făceau în acest fel. O mai făcuseră şi alte dăţi, dar de cele mai multe ori în intimitateta căminului conjugal, seara când el sosea întotdeauna îndrăgostit şi înflăcarat de la servici, sau în weekend, la orele amiezei sau la înserat, uneori în sufragerie, alteori în bucătărie sau în grădină şi foarte, foarte rar în dormitor. Ea avea grijă ca de fiecare dată totul să fie perfect. Paharele înalte de şampanie, lumânările, muzica, petalele de trandafir…
Acum cu atâta lume în jur se simţea stânjenită şi deşi mai multe perechi de ochi iscodeau dejurîmprejurul ştia că locul pe care îl aleseseră le putea asigura discreţia, era absolut perfect.
A fost iniţiativa ei, iar el nu s-a opus niciodată. Căci îi plăcea, tare mult îi plăcea. Simţea de fiecare dată cum explodează de plăcere, cum simţurile îi înfioară carnea ce stă să crape prin pielea subţire. Cel mai mult îl bucura plăcerea din ochii ei, focul acela de artificii, explozia de încântare şi gestul senzual de la sfârşit când el îi culegea cu vârful limbii urmele dezmăţului de pe buze.
Fusese extrem de reţinută, de cumpătată în tinereţe. Nici un fel de excese, de nebunii. Voise să se păstreze pentru el. Cât mai curată, cât mai naturală, cât mai proaspătă. Şi era mulţumită. Dar acum era căsătorită şi putea să dea frâu liber desfrâului.
O privi din nou. Întinse mâna dar fără s-o atingă. Îi era teama să muşte. Simti cum gura i se umple de sevă, cum tot trupul i se umezeşte, cum milioane de gărgărite încep să îi alerge nebuneşte prin vene. Le simţea în stomac, în creier, în vârful firelor de păr, în unghiile de la picioare. Nu înţelegea ce se petrece cu ea. Nu i se mai întâmplase niciodată să se piardă într-un asemenea hal. Să tremure de plăcere, de dorinţă, să nu-şi poată stăpâni trupul. Îşi răsuci din nou capul şi îl privi în ochi. El o învălui într-o privire drăgăstoasă şi arătând cu ochii spre bucata de carne din faţa sa îi făcu semn să se înfrupte.
Ea îşi făcu curaj. Trase aer în piept, apucă cu o mână furculiţa şi cu cealaltă cuţitul şi după ce despică bucata de friptură în două îşi decupă o bucăţică mică, rotundă, cam cât o monedă. O aşeză în mijlocul gurii şi continuă să o alinte cu limba şi s-o strivească de pereţi pentru a-i descuama aromele.
- Cred că trebuia s-o ceri mai bine făcută. Ia uite, mai că nu curge sângele din ea. Parcă ai fi un vampir – începu bărbatul să râdă de plăcerea cu care tânăra sa soţie înfuleca. Ieşirile acestea la restaurant erau într-adevar o nebunie, o smulgere din realitatea vâscoasă şi cenuşie, o evadare în desfătare şi în uitare de sine. Iar micul separeu pe care îl descoperiseră era absolut încântător.