luni, 18 iunie 2012

Fotografii în sepia

E melancolică. Şi-a făcut o fotografie cu telefonul mobil, ba nu, nu una ci trei şi le-a aşezat sub pernă lângă firul de busuioc. Poate totuşi s-o ivi în cele din urmă o întrupare rămuroasă pe care să-şi înşire visele ca vrăbiile pe firul de telegraf. Ştie că poveştile cu Feţi Frumoşi sălăşuiesc doar în cărţi şi nu e nici deloc pretenţioasă. Nu-l vrea neapărat pe cal alb, nu-i bai dacă nu poartă sabia învingătorului bătută-n opal şi rubine la brâu, nu-i musai să fie frumos să-l pici cu ceară şi nici îmbrăcat din cap până în picioare în straie ţesute cu fir de mătasă şi aur. Dar se încăpăţânează să-şi plăsmuiască Făt Frumosul ei, numai al ei. Nu are încă un contur bine definit, sau mai bine zis are un oarece contur dar nu are greutate, căci pluteşte în dejurîmprejur ca un norişor obraznic. A luat de aici, a luat de dincolo, a mai frământat la una şi alta, ca să obţină ceea ce-şi doreşte, deci ştie în principiu cam cum ar trebui să arate. Dar nu are un schelet. Da, da, un schelet îi trebuie înainte de toate, un schelet simplu pe care să înşire zâmbetul, ştie ea cum trebuie să arate zâmbetul, cald, un pic pierdut, îmbătat de frumuseţea ei, apoi privirile, gestica, ticurile, mângâierile, săruturile, abia-atingerile. Despre toate ştie exact cum ar trebui să arate, doar un schelet îi mai trebuie pe care să le-nşire precum vrăbiile pe sârma de telegraf.
Întâi a încercat cu A. L-a dezbrăcat de toate năbădăile, i-a dat jos înfumurarea, i-a scos peste cap împlinirea de sine şi când în fine l-a văzut gol, gol goluţ aşa cum nici maică-sa nu l-a văzut niciodată, a strâmbat din nas. Nu era scheletul pe care îl căuta, nu-l avea pe vino-ncoace, era un schelet banal cu toate cele 206 oase ale sale, toate la fel de netede ca cele ale modelului din laboratorul de biologie din liceu, marcate toate cu un număr scris cu marker negru permanent, cu excepţia numărului 75 pe care cineva adăugase un înscris roşu cu litere tremurânde “coasta lui Adam”. Niciunul mai altfel, niciun vis mai aparte, nicio dorinţă tremurândă, totul alb şi lucios cu rotunjiri terne…
Cu M a fost mai greu, M n-a avut niciodată vocaţie de Făt Frumos, M a fost întotdeauna un Zmeu. Aşa că ea i-a luat frumos văpăile lungi şi fierbinţi care îi ieşeau pe nări, le-a netezit cu palma şi le-a retezat cu foarfecele de tuns oile a lu bunică-su până când au rămas din ele doar nişte fuioare subţiri ca firul de iarbă, pe care apoi le-a dat c-un pic de spray verde şi peste care a răsturnat privirile ei galeşe, de dimineaţa, de seara, de supărare, de alint, mda, mai ales cele de alint, de-ai fi putut jura că flăcările din nările Zmeului sunt o pajiste verde de munte presărată cu flori multicolore. I-a tăiat apoi ghearele ascuţite şi i-a acoperit ochii furioşi cu lac de unghii roz presărat cu bobiţe sidefii şi cu săruturi rotunde, de-ai fi zis că-i bietul Zmeu un pisoi ieşit la joacă cu gheme de lână agăţate în grindă. Şi în sfârşit i-a scos solzii strălucitori unul câte unul cu penseta de făcut sprâncenele, de arăta amărâtul de Zmeu fără platoşa solzoasă ca un muşchetar în izmene. Ohhh ... desigur că nu putea fi acesta scheletul pe care îl căuta.
Apoi a fost C. Cu C a fost şi mai complicat căci lângă C viaţa a fost ca o şosea cu două benzi paralele. Nu se întâlneau decât în sensurile giratorii, când ea o apuca prin dreapta iar el prin stânga şi se roteau unul în jurul celuilalt ca două păsări uriaşe cu gâturile lungi înşurubate până când le venea ameţeala, una plăcută, ca o dulce topire. Atunci ea adormea zâmbind cu capul pe umărul lui, visând la sensuri giratorii uriaşe, gigantice, unde se întâlnesc sute de şosele suspendate care viermuiesc şi se încolăcesc una pe sub alta ca mâna-maicii-domnului printre florile sălbatice. Când se trezea, ea era din nou în dreapta iar el în stânga, separaţi de-o dungă albă continuă, alergând cu ochii închişi pe şoseaua ducând spre niciunde.
E melancolică. Şi-a făcut o fotografie cu telefonul mobil, ba nu, nu una ci trei şi le-a aşezat sub pernă lângă firul de busuioc. N-are să mai aştepte nicio secundă căci e avidă de viaţă. Are s-o apuce cu toate cele cinci simţuri şi are să o frământe între degete aşa cum frământă femeile pânzeturile în magazinul de stofe întru dezvelirea înlăuntrului de dincolo de aparenţe. Nu, nu, nu mai e nimic de aşteptat. Muşcă din ea cu poftă aşa cum ai muşca dintr-o felie de pepene roşu şi zeama dulce îi umezeşte buzele şi i le face strălucitoare ca un gloss zburdalnic, îi lunecă pe bărbie şi în jos pe gât, se strânge pe clavicule ca într-o streaşină şaşie pentru a luneca apoi mai departe printre sâni în jos, şi mai jos... Râde, îi place viaţa aşa cum e, roşie, zemoasă şi dulce, cu sâmburi negri şi mari numa buni de scos cu unghia şi cu vârful limbii obraznice. Iar pe el... pe el are să-l încropească în continuare din bucăţi de visare, din simţuri crude născute din dimineţi senine, neîncepute, din tremurări nestăvilite de pleoape şi de fluturi, din rostogoliri domoale de soare peste pajistea din faţa casei…

54 de comentarii:

Anonim spunea...

:) ciudata poveste, foarte ciudata. ai jura ca e desprinsa din realitate

mosu spunea...

ooo... dar povestirile mele sunt desprinse toate din realitate; nu s-au nascut inca oamenii (sau alte vietati) care sa le traiasca, desi pe ici pe colo..... ;)

La Fee spunea...

ooo!
e tot ce pot sa spun acum, cand e asa de dimineata si trebuie sa imi gestionez putina energie
sa visez la Fat-Frumos(10%)
si
ca sa inchei mediile(90%)!
cand are tot,tot,tot inclusiv schelet, e in giratoriu! clar!:))
ehe, Mițule! cum le stii tu pe toate, mai rar!

cammely spunea...

excelentă povestire
felicitari
o zi mininata sa ai!

Anonim spunea...

In asta cred ca s-au nascut, mosule, de ceva timp. Ceva, undeva, imi spune ca nu ma insel

ioana75 spunea...

@ Mosu: Ehehehei, Mosule, cum ai surprins matale asa de bine esenta cautarilor de ideal :-)!

Ciudat cum suntem dispusi sa schingiuim realitatea pentru a o face sa se incadreze in tiparele noastre pre-facute (sau macar pre-simtite...)

In fapt, ma gandesc ca asta-i si motivul pentru care ratam "la mustata" sincronizarea si ne trezim alergatori prin sensuri giratorii, preocupati fiecare de inventarea "celuilalt" din mintea noastra, in vreme ce "celalalt" isi vlaguieste rostul, in asteptare, langa noi insine...

Mi-a placut imaginea cu pozele facute cu telefonul mobil si asezate sub perna, langa crenguta de busuioc, acolo unde indeobste e rost sa se aseze, intru visare in nopti vizitate de Duhuri, imaginea celuilalt, a celui de-l cautam anume...

Insa noi, da, noi chiar asta facem, orbiti de setea noastra de sine: asezam sub perna chipul nostru si-l visam cu ochii treji pe cel plasmuit din noi insine, de noi insine, dupa chipul si asemanarea noastra, adica, intru nesocotirea Celui Singur Vrednic sa ne faca si sa ne intalneasca, jumatate cu jumatate, potrivindu-ne adica plinurile mele peste golurile tale si invers, iar nu clona cu clona, ranjind stramb unul catre altul ca niste masti la indigo, fabricate in serie, intr-o fabrica dezafectata de papusi bolnave de inchipuire...

Irina spunea...

Eu tind sa cred, tot mai mult, ca pe malurile marii tale vin tot soiul de pescarusi care poarta in pliscuri fel de fel de soapte. Si ca uneori, cand ceva iti alunga somnul, tu te duci pe tarm si le asculti tipetele prin care ei elibereaza soaptele devenite strigate. Sau tanguiri...
Apoi te-asezi, oftezi, le strangi, fie intregi, fie frante si incerci sa redai soaptelor dreptul de a exista.
Soptesti foarte bine.

Anonim spunea...

Ne cautam in altii. Nu ne cautam in noi. Introspectia semiconstienta, din timpul somnului, este de fapt cautarea noastra in cel de langa noi, cel ce este sau cel ce va fi sa fie. Atat doar ca, asa cum zicea Irina, ne proiectam propria imagine asupra lui, de unde si invalmaseala aia nenorocita de giratorii. Din vis nu putem da nastere la carne si oase. Din vis nu putem insufleti o imagine. Din vis putem doar extrage seva si sa ne hranim spiritul nevrotic. Sa ne mintim noaptea pana ce prima raza ne va gadila narile si ne va trezi la realitate. Nichita ar fi vrut sa pipaie si sa urle "este", nu? Nu mai simplu e sa atingem absolutul nostru, asa cum il simtim, cum il stim, si sa indraznim sa mergem langa el, umar langa umar, mana in mana, prin toate sensurile giratorii si autostrazile incurcate ale vietii, pana... niciunde?

Dani spunea...

io' zic asa: cal alb si sapca cu ,,Hai UTA" :)

aaaaaa, si musai o mansarda
si o ploaie de Marte' :)

mosu spunea...

@lafee
eee... tot cu gandul la feti-frumosii tai; sunt ei mai mititei dar sunt duuulci.... mai ceva ca pepenele rosu... :)

mosu spunea...

@cammely
multumesc! o zi frumoasa si tie si te mai astept la povesti...

mosu spunea...

@anonim1
se prea poate, se prea poate...

Anonim spunea...

Mosule, cei trei anonimi sunt unul si acelasi. Eu. Uite, daca vrei, imi poti da un nume ca sa nu mai fiu anonim. :) Cat despre se prea poate, se prea poate, eu zic ca nu e doar o "umbra de posibilitate". Da chiar, daca mi-ai da un nume, care ar fi ala?

mosu spunea...

@ioana
:) ai prins ce am vrut sa spun cu pozele ei puse sub perna...
acum nici nu stiu... cred ca nu trebuie sa vorbim despre orbire atata timp cat reusim sa separam planul oniric de cel real; avem nevoie sa visam, sa insailam Feti-Frumosi care sa ne preumble visele, dar nu ne putem permite sa-l aducem pe caii lor albi in mijlocul soselei...

mosu spunea...

@irina
vrabiute sunt! :) si nu-s mai multe, una-i! cand fuge ma lasa mut in mijlocul zilei de parca am falcile lipite cu caremele (d-alea vechi, cine stie cunoaste)

mosu spunea...

@anonim2
in vis (fie el cu ochii deschisi sau inchisi) ne putem implini nevoia de visare; si oamenii nu pot sa traiasca fara sa viseze, fara sa valseze, fara sa elucubreze; totul e sa nu incercam sa ne implinim nevoile reale amestecand lumea palpabila (ceea ce putem avea) cu cea a dorintei (ceea ce ne-ar place sa avem)...
asta intr-adevar dauneaza grav sanatatii...

mosu spunea...

@dani
dar de ce una de marte', una de iunie nu ar fi mai buna, cama sufooooooc?!
in rest cu cal si sapca sa fie...
si cu mansarda cu vrabii :)

Rudolph Aspirant spunea...

Vai, dar ma simt obligat sa mentionez si aici ca rolul lui Fat Frumos NU este acela de a forma cuplu cu cineva anume. Este o mare neintelegere, cred, la mijloc, din cauza ca in basmele romanesti exista si personajul Ileana Cosanzeana sau Ileana Simziana, si in cele frantuzesti exista de obicei o posibila printesa uneori imbracata intr-o piele de magar. In basmele norvegiene Fat Frumos nu are absolut nici un interes de a forma cuplu cu fata Imparatului, nici macar nu-i trebuie 1/2 imparatie, (pe care Imparatul chiar i-o ofera), el doar dorea sa omoare cativa trolli asa, mai mult pt ca i-au iesit in cale si poate un pic si pt ca sa ii arate mamei lui + poate catorva colegi de clasa, ca nu e, cum se vaita dansa, si cum opinau colegii, chiar asa un neispravit..desi pana la urma, dupa ce creste mai intelept, datorita aventurilor sale, ajunge, in anumite povesti ceva mai culte si mai recente de sec XIX, sa se si intrebe daca a meritat pana la urma sa fie asa de activ in a demonstra ceva cuiva anume.

Rudolph Aspirant spunea...

P.S. Eu personal pot sa confirm ca rolul lui Fat Frumos NU este acela de a forma relatii stabile pe termen lung cu alti semeni, pt ca zau, am intalnit o data un prototip in carne si oase, si zau ca mi s-a parut ca iesise tocmai dintr-o carte cu basme, dar se vedea din prima, ca asta e rolul lui, doar de role-model de imagine placuta + posibila miscare scenica/tinuta/comportament pt altii asa cand se misca de unul singur, NU de a inter-relationa in mod sustinut cu cineva anume, decat poate cel mult cu bucatica de Zmeu din el insusi, si alte posibile naravuri (addictii) personale, gen Setila, Fomila, Gerila, Pasari-Lati-Lungila, etc.

Rudolph Aspirant spunea...

P.P.S. Tocmai am citit un articol de pe blogul lui Anamaria Sebi, Rara Avis, in care ea spunea ca o prietena de-a ei si-a facut o lista cu 20 (douazeci) de trasaturi dorite pt un viitor prieten, si cum a terminat de facut lista, uite asa s-a si intalnit cu el...ceea ce arata ce BINE e sa fii constiincios si sa ai si imaginatie si sa ai un vocabular mai dezvoltat, ca ZAU daca eu pot sa-mi inchipui mai mult de 4 trasaturi asa de caracter/personalitate, (de ex una ar fi daca e optimist/pesimist, desigur eu preferand pe cineva optimist, si alta ar fi daca acea persoana ar avea tendinta predominanta de defensa impotiva anxietatii fie altruismul, fie sublimarea artistica/creativitate inginereasca sau altfel profesionala, fie umorul, eu preferand, cred, la altcineva, umorul, asociat si altor defense considerate mai primitive insa inevitabile si ele, mai ales in momente de stress, dintre care preferata mea la altcineva ar fi Denial-ul/negarea sau ignorarea realitatii...si efectiv nu mai stiu, am zis maxim 4, NU obligatoriu 4) + 6 trasaturi fizice, (inaltime, greutate/BMI, culoare par, culoare ochi, masura pantofi, dimensiuni stindard standard masculin), pt a descrie pe cineva anume...vezi, daca stiam si eu niste criterii mai detaliate, poate gasema mai usor pe cineva care sa le indeplineasca asa ca l aacrte, ca cu criteriile mele zau daca nu am descris cam 33 % din cei cca 10 % oameni gay de pe Terra, deci daca din cei total 7 miliarde vreo 2 ar fi de varsta adulta, deci cca 1 miliard de sex masculin, din care 100 milioane gay, deci cca 30 milioane care indeplinesc criteriile mele, si hai sa zicem ca din astia, optimist, 5 milioane ar fi de nivel atasat de altcineva pe termen mai lung...imi raman 25 de milioane...zau, daca voi putea alege vreodata...este o cauza probabil pierduta din start ! Mai bine la zaruri (plus desigur screening la cazier, si background check si C-V, nu asa cu posibile falsuri la dosar).

Rudolph Aspirant spunea...

Ma rog, daca incep sa elimin si dupa cele 6 criterii fizice, se mai reduce lista, dar, zau, chiar si la nivel ultra pretentios, tot raman vreo 5 milioane...

BlueIris spunea...

Ieri eram supărată! Adică, cum? Vrei să zici să Moşu' trage cu ochiul pe sub pernele unora?
Asta nu şade tocmai frumos la obrazul lui bărbos!
:)

Astăzi sunt şi mai supărată. Fiindcă aflu de la Rudolph că Făt-Frumos e un fel de minciunică de adormit fetele. El tot pe cal, pe mal, pe val...şi nici vorbă să se aşeze la palatul proprietate personală şi să trăiască cu prinţesa lui, fericiţi, până la adânci bătrâneţi!!
Ei bine, în viaţa mea n-am fost mai scandalizată de o... de nişte poveşti, ca acum!
:))

Rudolph Aspirant spunea...

Culmea e ca am impresia ca aceasta opinie falsa este raspandita chiar cu ajutorul unor profesori reali de Literatura in timpul scolarizarii obligatorii a elevilor, care ZAU chiar ar trebui sa stie mai bine ! Cine este raspunzator de curricula de Literatura din Min Educatiei ? Ca mai am niste obiectii chiar mai serioase, asta cu Fat Frumos fiind una de fapt total minora si intalnibila si in cateva alte tari, nu numai in Romania, pt ca e totusi bazata pe niste teme mai vechi de promo dragoste erotica romantica + promo inst casatoriei in randul unor mase mai largi de oameni (cu efect totusi pozitiv pt economie, din cate se aude) din vremuri medievale, (sec 12), francezii dand vina pe germani, englezii pe irlandezi, germanii pe italieni, etc, pt aceasta adevarata conspiratie, originata probabil in catacombele mafiei Vaticanului cu interese obscure corupte de business din industria muzicii din Europa medievala...dl Frank Sinatra, ba chiar si dl Al Pacino in Nasul fiind mici copii fata de ce Mafie era pe vremea aia, in sec 12, in Europa !

Rudolph Aspirant spunea...

P.S. Cine au fost sefii de stat si ministrii guvernelor tarilor sau, ma rog, regiunilor romane in sec 12 ? Sa vedem exact cine a fost raspunzator concret acolo local la fata locului, si ce interese de business corupte pt averi personale in conturi bancare secrete in strainatate au avut ei cu Industria Muzicii, (inclusiv manele), din UE sec 12 ! Am aflat, BULGARII (dinastia Asen), si, mai ales, desigur, UNGURII (dinastia Arpad, precis mana-n mana cu Vaticanul) sunt de vina !

Cleo spunea...

nu-s schelete pe lume, cate stie femeia sa imbrace. Mai ales ca azi vrea asa, maine altfel. Am vazut dezbracarea asta la mine in familie, de fiecare data s-a terminat prost. Prima data, pentru ca el a constientizat ca dezbracat-reimbracat place unei arii largi de alte personaje; a doua oara, nu i-a mai placut ei cea vazut...

Ce fac cele care nu mai au busuioc sub perne, niic poze pe mobil, nici schelete de dezbracat/imbracat, nici dorinte sa scomoneasca, sa dezbrace?
Ele dorm in pace? :))

mosu spunea...

@iris
acum fie vorba intre noi c clar ca fat-frumos e doar un mit de atarnat deasupra capului de printesa in noptile cu luna plina...
daca s-ar trage la palatul lui proprietate personală, cu cal naravas in curte mancator de jaratec din lemn de tei inflorit calitatea intaia, si ar mai turna niste plozi acolo pe care pe urma ar trebui sa-i spele la fund si sa le incalzeasca laptele in miez de noapte cand urla ca apucatii de scoala toti argatii, dupa cine ar mai suspina domnitele, spune-mi si mie...

mosu spunea...

@cleo
asa-i cu dezbracatu-imbracatu cum o dai iese prost, d-aia si zic ce-i sub perna e al tau si nu-ti poate lua nimeni...
:) din cate am inteles eu cica nu dorm deloc in pace, da delocdeloc, ci ii streseaza pe aia din jur; e o expresie din popor pe care din pricina care este nu pot s-o reproduc, dar cica asa-i...

Cleo spunea...

Vaaaai, eu asta fac???? :)))) (glumesc!)

Irina spunea...

...Dar sa stii ca am inteles inca de la primele randuri, inca de prima data. Daca am dat vina pe bietii pescarusi, a fost fiindca m-a furat povestea, ca intotdeauna.
Si da, stiu caramelele. Si mi-e dor de gustul acela.

BlueIris spunea...

Ţii cu Rudolph?
:(
Şi dacă n-am visa la îmblânzirea lui Făt-Frumos şi aşezarea lui "la vatră", la ce să visăm?
La one stand night??????? Văleu!
Pentru aia e mai bun Greuceanu. Măcar avem pe ce pune mâna, că ăla se duce la sală şi trage mereu de fiare. Ba chiar şi Zmeul ar merge, dacă stingem lumina.

Vai, ce fel de moş eşti tu, Moşule dacă vrei să desfiinţezi poveştile?
:(

(am glumit! Eu, oricum, sunt specialistă în zmei! :P)

mosu spunea...

@cleo
aoleuuu... de tine era vorba?! offf... atunci viseaza feti-frumosi pe pereti...
pe tavan, pe parchet, pe masa din bucatarie... :)

mosu spunea...

@irina
poveste complicata cu vrabiutele astea, cum sa le faci sa ciripeasca triluri exact pe ceea ce ai visat tu cu ochii deschisi... :)

mosu spunea...

@iris
ba dimpotriva, io trageam de el ca de guma de mestecat cand o scot aia mici din gura si o intind pe toate mobilele...
nu se poate viata fara macar o umbra de fat-frumos...

Cleo spunea...

Aoleu! dar in dormitor ce-are domle, nu se mai poarta?
Ca eu incep...clasic, ca-s mai coapta/veche/dedemult/inteleapta. Iarta-ma, azi sunt tzacanita.

BlueIris spunea...

:)
Uneori se termină. Şi poveştile şi speranţele şi aşteptările...
Viaţa sfârşeşte prin a ne învinge sau a ne aliena. Soluţia de compromis este resemnarea.
Ea este cu atât mai tristă cu cât pretenţile insului de la viaţă sunt sau au fost- simple şi curate.
Poate că Dumnezeu ar trebui să-şi amintească de noi. Sau să nu se mai mire când va dispărea şi ultimul om bun de pe pământ.

Rudolph Aspirant spunea...

@ Blue Iris: Aiurea ! Viata e cu atat mai trista cu cat pretentiile unei persoane (fata de parinti + sine in primul rand, dar, consecvential si fata de altii) au fost mai nerealiste + persoana respectiva cu pretentii are si un grad mai inalt decat media de a fi sensibila la respingere/abandon (fie general social, fie simplu erotic) + desigur daca persoana respectiva are si factori de risc pt depresie majora in plus fata de "nevroza depresiva" (genetic innascuti, sau adaugati, ca de ex alcool, ateroscleroza cerebrala, boala Parkinson, diabet tip 2, hipotiroidism, apnee obstructiva de somn, anumite medicamente, etc, sau sociali, de ex trait in societati decimate de conflicte armate cronice, foamete, genocid, pierderi majore/deces de persoane semnificative in viata la varste mici fara sprijin adecvat accesibil in jur, etc)

mosu spunea...

@cleo
:) ba se poate, da sa visezi in dormitor fie si feti frumosi e prea banal...
asta face fiecare ;)

mosu spunea...

@iris
chiar asa crezi ca "viata este cu atât mai tristă cu cât pretenţile insului de la viaţă sunt sau au fost- simple şi curate"???
n-as zice

mosu spunea...

@iris
as spune ca viata e cu atat mai trista cu cat pretentiile sunt mai indepartate de posibilitati/capacitati..
sau altfel nu-ti dori ce nu poti obtine caci vei fi dezarmat

Blogoszka spunea...

@ moșu: pe ici-colo, anume în punctele esențiale, o sepie nu strică. dimpotrivă. fără iluzii ce am avea? doar pure ding-an-sich-uri :)

mosu spunea...

ooo… evideeeent… o sepie nu strica nu strica niciodata la casa (cu vrabii) a omului, mai ales daca vine pe un cal alb; cal-de-mare desigur! sigurul lucru care ii trebuie neaparat este o ancora solida de petrolier ca sa se ancoreze in realitate si sa nu ramana un “ding an sich”…

BlueIris spunea...

Rudolph,
:)
ieşi din cărţi şi intră-n viaţă! Părerea mea.
Acolo vei vedea că teoria e magnifică, dar realitatea e departe rău de teorie.

Societatea te învaţă şi îţi cere anumite comportamente, promiţându-ţi, la schimb, că-ţi va oferi ocazia unui trai decent. Că d-aia ne-am grupat şi asociat formând "societăţi", ca să trăim mai bine.
Ei bine, ca individ te conformezi şi...ce să vezi?
Constaţi că ai fost dus cu zăhărelul, iar promisiunea unui trai decent se concretizează în "stresul curent". Mai nimic din ce ţi -sa promis nu este accesibil, sau preţul este cu totul altul decât cel discutat iniţial.

Nu mai continui polemica, dar priveşte în jurul tău şi o să te prinzi, curând, că "normalitatea" e de fapt patologia de care vorbeşti.

BlueIris spunea...

Moşu,

da, aşa cred. Şi ştii de ce? Pentru că fiind ele simple şi curate, atât de aproape de firesc şi normalitate, devine cu atât mai dureros să vezi că nici măcar pe astea nu le poţi realiza.

Bunăoară, ce-i aşa irealizabilă ideea de a îmbătrâni frumos alături de partenerul tău de viaţă?
Ce-i aşa de fatasmagoric in a te retrage la o căsuţă, la ţară, unde să porţi de grijă nepoţilor şi să te bucuri de linişte după o viaţă de muncă şi stres?
Spune tu!
Şi să zicem că faci orice e necesar in acest sens şi totuşi lucrurile o iau razna.
De exemplu, bărbatul intră în criza celor 45 ani şi pleacă după o pupăză mai tânără decât propriul copil.
La serviciu, managerul pe care l-ai sprijinit folosindu-ţi la maximum potenţialul şi creativitatea şi-a văzut sacii-n căruţă (adică a ajuns suficient de bogat încât să i se rupă de tine şi restul echipei) şi ia măsuri cretine sau are pretenţii idioate, făcându-ţi viaţa un calvar.
Guvernul dă legi aberante iar tu te trezeşti că după o viaţă de muncă nu mai eşti sigur nici de proprietatea ta, nici de ziua de mâine, de nimic.
Mai poţi să adaugi şi faptul că te afli la o vârstă la care eşti prea tânăr ca să-ţi pui existenţa în cui, dar te simţi prea bătrân şi epuizat emoţional, ca s-o iei de la inceput.
E doar un exemplu de intâmplare de viaţă, însă dpmdv este un argument cât se poate de bun pentru: "nici măcar lucrurile simple şi curate nu se mai pot realiza".
Probabil că e mai uşor să te îmbogăţeşti, să obţii putere şi onoruri, să ucizi sau să furi, decât să reuşeşti ceva de genul a ceea ce am descris eu mai sus.
Şi nu pricep de ce.

Rudolph Aspirant spunea...

@Blue Iris:

Inainte sa ies din carti, (cam greu deoarece eu chiar am fetish sexual pt obiectele carti si ma distrez in special cu dimensiunile si design-ul copertilor, desi uneori mai citesc din curiozitate si cum incepe ca sa vad stilul autorului, si ce e pe ultimile pagini ca sa vad cum se termina povestea, si daca e cu Happy end), citez de pe aceste ultimi pagini:

a) sper ca stii ca Zmeul nu e un alt personaj separat de Fat Frumos, e chiar parte din el, (si din tine, chiar daca esti de sex feminin, si din mine, si, mai ales, observ, din Mosu...ca mie de al meu mi-e cam frica si nu-mi place sa ma gandesc la el);

b) zau, cine naiba e mai "simplu si curat" decat un copil in perioada prepubertara ? Da, este adevarat, este destul de trist si cam greu sa trebuiasca sa iti dai seama ca mama si tata sunt si ei doar oameni, si ca, in plus, au uneori si pretentii cam absurde fata de tine.

(va urma, si din real life)

Rudolph Aspirant spunea...

(urmare)

Din real life-ul meu, (pt ca NU am impresia absurda ca viata mea e la fel ca a ta, si da, daca esti de sex feminin si ai rezidenta in Romania, exista destule sanse ca viata ta sa fie mai trista decat a mea, momentan chiar gay in Norvegia, insa totusi ceva mai vesela, chiar posibil o idee mai fericita decat a persoanelor de sex feminin de varsta ta din Rep Moldova, India, sau SUA, si chiar mult mai fericita decat a contemporanelor tale din Afghanistan), acum iti zic, SINCER, "I feel your pain"/"Te inteleg" (atat cat pot eu, locatar al locuintei propriei mele constiente...desi nu m-am decis inca daca ii sunt chirias sau proprietar, si chiar as dori, tangential, sa il intreb pe Mosu ce parere are despre asta in general, nu despre mine in particular, daca suntem sau, politic, trebuie sa fim cu precadere majoritatea chiriasi, proprietari, sau doar simpli musafiri in acea casa cu design interior minimalist si doar cu cateva tablouri pe pereti, si indraznesc sa-l intreb pt ca am vazut din acea poveste recenta ca se pricepe la design interior, chiar daca nu e gay, mult mai bine decat mine): eu in clipa asta numai la unul din serviciile mele corporatiste care are 900 de angajati, din care cca 700 de manageri si sub-manageri, am in fiecare zi cca 6 manageri nu unul singur, si am ajuns sa caut sa vad cum merge logistica comunicatiilor in casatoriile poligamice contemporane cu acces permanent la telefon celular si e-mail continuu, ca sa poti linisti atatia manageri si sa le oferi ce vor ei in primul rand de la tine, nu avere personala, (asta poate o doreste statul daca lucrezi pt stat, sau patronul firmei, daca lucrezi in privat), nici neaprat complimente sau sarutat pe posterior, (ca asta mie personal mi se pare chiar usor + placut de facut), nici servicii/prestatie de tip expert, (ca asta ei presupun ca tu vei face oricum + ei/ele oricum nu au studii in bransa, dar totusi au indatorirea de serviciu sa te ghideze pe tine sa nu cumva sa uiti pasul 2 din cei 3 pasi pe care ii au de facut maj lucratorilor obisnuiti dintr-un job oarecare din ziua de azi), ci in fond am impresia ca vor in primul rand diminuare de stress personal la locul de munca...

Cat despre abandon pt o "pupaza" oarecare, cred ca majoritatea dintre noi putem intelege cum te poti simti, eu personal m-am simtit de ex cu adevarat FURIOS, nu numai pt cel disloial mie, dar si pe mine insumi ca am fost asa de dobitoc si am investit cat am investit in relatia respectiva + ulterior rezidual chiar TRIST, la fel ca si Papa Benedict XVI, presupun, (zau, daca nu il inteleg si pe el la faza asta), fata de soarta declinului Institutiei Casatoriei din lumea majoritara iudeo-crestina din zilele noastre + fata de calitatea scazuta a Educatiei din jurul lumii cuplata cu cresterea alarmanta a Analfabetismului functional.

BlueIris spunea...

Rudolph,

cre'că ne-am cam întins, iar Moşu ar putea să se supere că-i împestriţăm pagina cu tot felul de divagaţii.

Uite ce am priceput eu din ceea ce exprimi tu mai sus:
1. că binele şi răul coexistă ca laturi ale aceluiaşi personaj;
2. că, după tine, aş avea o problemă cu autoritatea (mama şi tata, respectiv managerul instituţiei unde lucrez sau societatea - cu normele ei);
3. că e nasol de mine, dar sunt alţii care o duc şi mai nasol de atât (vezi "contemporanele din Afganistan");
4. că tu compari felul in care se comunică într-un sistem pluri-managerial cu acela dintr-o familie poligamică;
5. că mă compătimeşti din motive de pupăză;
6. că-consideri instituţia căsătoriei iudeo-creştine ca fiind dovadă de analfabetism funcţional
etc...

Am priceput corect sau nu?
Dacă Moşu nu ne şterge comentariile, iar tu-mi confirmi că despre astea vorbeai, atunci o să-ţi răspund.

Rudolph Aspirant spunea...

@ Iris: Punctul 6, probabil cel mai important (cel putin pt mine) l-ai intels total gresit, infiorator + ingrozitor (pt mine de observat) cat de gresit, (pt ca asta inseamna ca intr-adevar efectiv NU am abilitatea sa ma exprim inteligibil in cuvinte in lb romana, si poate ca nici in alte limbi), insa ar fi off topic sa incerc sa clarific aici, si sincer chiar nu ma simt prea motivat sa mai discut despre asta pt ca:

1) pe mine personal nu ma preocupa problema educatiei sau a casatoriei chiar atat de acut in momentul asta, si

2) nici nu cred ca e de resortul meu sa opinez despre asta, si ar fi mult mai indicat sa vorbeasca despre asta un expert autentic.

BlueIris spunea...

:)
Nu-ţi face griji. Această speţă e un exemplu că amândoi mai avem de ajustat modul în care comunicăm. Asta, dacă dorim să ne facem înţeleşi.
În rest, nu-i nicio supărare câtă vreme există bunăvoinţă.

maya spunea...

pfuii! eu cica as fi vrut sa comentez am citit tot, pe toti vreau sa spun, asta e comentariul!

sunteti de basm, sau de povesti?:))

mi-ati placut toti

mai trec!

mosu spunea...

de basm, de basm....
mai treci!

Anonim spunea...

Fata din pozele sepia , te roagă sa-i dai un semn. Ți-a pierdut adresa :(

mosu spunea...

? adresa mea e aici! aici locuiesc...

Anonim spunea...

Cea de mail, B

mosu spunea...

:) mosu@whoever.com