vineri, 12 octombrie 2012

Mă doare capul

De luni. E aşa ca o talangă înfiptă în ceafă de care se tot lovesc gândurile colţuroase şi grele ca nişte buzdugane cu colţi. Bannng, bannng, bannng... îmi toacă în ceafă. Unii mi-au zis că-i de la oboseală, alţii că s-a schimbat vremea şi a crescut presiunea atmosferică, alţii că am răcit pur şi simplu. Am luat un algocalmin, am crezut că-mi trece. Ei, aş! Nimic. Luni seară m-am culcat cu durere de cap, marţi m-am trezit tot cu durere de cap. Am mai luat dimineaţă un paracetamol şi pe la amiază un nurofen. Tot nimic, îmi simţeam capul ca o căldare în care se zbate un peşte imens, izbind cu coada şi cu capul în pereţii de tablă. Bang-bannng, bang-bannng... Miercuri am luat un quarelin şi nişte pastile verzi din plante, mi-a spus o fată care mi le-a dat că fac adevărate minuni. Tot nimic, peştele o fi fost el mâncător de alge dar nu i-au placut deloc hapurile cele verzi. Şi nici cele albe nu i-au plăcut, se zbătea în continuare îngrozitor.
Miercuri noapte n-am mai rezistat de durere. Am coborât din pat, m-am dus în beci, am găsit o sârmă de unu jumăte, am îndoit-o la vârf şi am băgat-o prin ureche până în ceafă. Lipite de ceafă grămadă de gânduri negre întinse precum covoarele ţiganilor proaspăt spălate pe gardurile dărăpănate ale caselor. Negre gândurile, negre ca cearceafurile de la Copşa Mică. Le-am scărmănat uşurel şi primul s-a dezlipit destul de uşor. Nu stătuse mult lipit de ceafă cât să prindă crustă. L-am agăţat şi l-am tras cu sârma afară. Ce să vezi la el?! O nimicură acolo, subţire, mic şi şifonat ca un şerveţel îmbibat în sosul de friptură. Da negru şi urât ca un drac ieşit din tăciunile Iadului. L-am aruncat la coş. Am mai scărmănat cu sârma. Şi următorul a ieşit la fel de uşor. Doar că n-a ieşit singur, le-a tras după el şi pe celelalte. Au ieşit aşa ca batistele de mătase ale lui Iosefini, unul după altul, unul după altul. Ziceai că nu se mai termină. Dacă m-ar fi văzut cineva s-ar fi crucit. "Ce-are ăsta în cap?!" s-ar fi întrebat cu siguranţă privindu-mă cum stăteam aşa în faţa oglinzii şi scoteam întruna pe urechea stângă gândurile negre înnodate unul de altul ca batistele de scamatorii. În cele din urmă s-au terminat. Ultimul s-a dezlipit cu chiu cu vai dar s-a dezlipit şi ăla după ce am băgat nişte apă caldă pe urechea cealaltă şi am frecat cu o pensulă mică de pictură. Când m-am uitat în jos se strânsese până la genunchi un morman de gânduri urâte şi motolite de m-am îngrozit. Unde naiba le bag?! - m-am întrebat speriat de gândul că trebuie să se scoale nevastă-mea şi dă cu ochii de gândurile mele. Da au intrat în găleata de gunoi la fel de uşor cum mi-au ieşit din ţeastă.
Şi ce, credeţi că am rezolvat ceva cu asta?! Deloc! Capul tot nu mi-a trecut. E adevărat, nu mă mai durea în ceafă ci durerea se mutase undeva sus în creştet, ca şi cum un balon îmi prinsese creierii şi-i presa de tavanul tigvei. Am încercat ce-am încercat cu sârma dar n-a mers. Se îndoia mereu când încercam să apăs. Apoi când presam într-un loc balonul fugea în celălalt, apăsam iar şi balonul fugea din nou în alt colţ. Am coborât încă o dată în beci, am scormonit prin geanta cu scule şi am găsit o şurubelniţă în cruce subţire şi lungă. Cu asta mi-am făcut treaba. Am pipăit uşor şi mi-am dat seama că era ca o pungă de puroi chiar în creştet sub păr. Mă şi întrebam cum de mai creşte cu atâta mizerie sub el. Am înţepat-o uşor şi imediat a început să-mi curgă toată mizeria pe nări în afară. Numai cuvinte murdare, pocite, strâmbe, răsucite, ascuţite, ruginite. Îngrozitor, ce mai... Parcă o şi aud pe doamna Golke de la trei "auzi dumneata domnule ce mi-a zis Georgeasca când am întrebat-o de unde are bani şi de bucătărie nouă şi de canapea şi de termopane şi de bicicleta lu fiusu, că cică au şi ei o brumă de bunăstare; auzi domnule, brumă de bunăstare pe sărăcia asta; da le-a făcut-o Dumnezeu, le-a scos bunăstarea pe nas" a concluzionat doamna Golke făcând cu ochii către apartamentul Georgeascăi ars până la temelii din cauza unei butelii defecte. La Georgeasca mă tot gândeam şi eu, cum i-o fi ieşit bunăstarea pe nas când a dat cu ochii de apartamentul în flăcări, când mă uitam în oglindă şi vedeam şiroiul ăla maroniu şi urât mirositor de cuvinte putrezite curgându-mi din nări în chiuvetă. În cinci minute s-a dus tot. M-am spălat şi eram ca nou. Doar ţeasta nu era. Era tot aia veche doar că durerea se mutase dinspre creştet înspre frunte. Acum parcă o bucată de metal mi se înfipsese în cap. Mă simţeam ca un inorog cu cornul de fier înfipt pe dinăuntru lucind semeţ în amurgul interior. Habar n-aveam ce mai poate fi în realitate. A trebuit să iau o lanternă să verific căci nici cu sârma şi nici cu şurubelniţa n-am făcut nimic. Am căscat gura larg şi privind în oglindă mi-am studiat fruntea prin înlăuntru. N-aş fi crezut una ca asta, dar toată fruntea era înţesată de ţipete scuţite înfipte ca acele cu bold în pernuţa de croitorie. Unul lângă altul, unul lângă altul erau acele înfipte. Întai m-am speriat de moarte, am crezut că mi s-a fisurat craniul de la cât s-a zbătut peştele ăla imens. Am zis c-o fi dat cu coada mai tare înspre frunte şi a început să  crape cum crapă pământul de atâta neploaie. Da nu era de acolo, de la ţipete era. Noroc că aveam o pensetă de chirurgie de la soacră-mea, lungă, să ţii maţele când bagă doctorul bisturiul să nu taie aiurea. Am băgat-o uşurel pe lângă lanternă, le-am apucat unul câte unul şi le-am scos. Ale naibii, se simţeau bine în ţeasta mea. Cum le scoteam cum se făceau prăfoase şi se risipeau printre degete ca şi când ar fi fost ruginite şi doar faptul că stăteau ca soldaţii, unul lipit de celălalt, le mai ţinea întregi.
Cu asta mi-a trecut de tot. M-am eliberat. Adevărul este că de la început fusesem convinscă nu se poate rezolva cu hapuri, că prea apăruse durerea de cap aşa cum apare făina dinînvârtiri de piatră de moară. Da nici nu-mi imaginasem c-o s-ajung unde-am ajuns...

23 de comentarii:

Rudolph Aspirant spunea...

Aoleu ! Asta e text la care trebuie dat neaprat Disclaimer sa nu cumva sa il citeasca persoane mai impresionabile care sa il interpreteze mai concret ! In alta ordine de idei, daca tot ai descris calitatile acelei dureri in mod atat de detaliat, si mai ales datorita varstei tale relativ respectabile, mi-as permite sa iti ofer sfatul de a-ti verifica tensiunea arteriala, deoarece e posibil sa existe riscul ca sa fi inceput sa dezvolti si tu aceasta maladie atat de comuna in zilele noastre care mai este numita si "asasinul tacut" deoarece te poate ucide prin diverse posibile complicatii fara ca sa stii macar ca suferi de ea.

Rudolph Aspirant spunea...

P.S. Vezi, cum indraznesti sa marturisesti sincer ca ai si tu un betesug, o hiba, o deficienta, imediat fug toate admiratoarele de tine, ca vad ca nu s-a inghesuit nimeni cu comentarii de suport si sprijin la acest articol ca la alea in care te dadeai mai cocos si demonstrai cat de cat ca esti totusi oarecum superior altora.

La Fee spunea...

Eu as fi scris, dar am avut numai ganduri negre si eu. Le vrei pe ale mele?
Vrei acufenele mele? Ia-le!

mosu spunea...

@rudolph
am verificat, a zis doctorul ca am tensiune de aviator; chiar asa a zis si pe urma a adaugat ca prea-s cu capul in nori si ar fi cazul sa mai cobor cu picioarele pe pamant…
PS: aici ai dreptate zau; pai cine vrea sa aiba de-a face cu bosorogi?! si rablagiti pe deasupra… ;)

mosu spunea...

@lafee
pai poate punem de-o masa rotunda pe teme de ganduri negre, surubelnite, cangi, pensete...

La Fee spunea...

Cling! Si eu am 11 cu 6! De aceea si zbor! ha!

mosu spunea...

si eu zbor
cand scriu sau cand dorm... ;)

Irina spunea...

Pai cu solutiile gasite de tine mor doctorii de foame, Mosu!
Acuma poate n-o zic toti, dar fiecare poarta dupa sine cate o durere de asta surda, cu iz de peste zbatut. Unii s-or invatat sa o duca, altii si-au batut cu palma peste o ureche sa curga pe cealalta, altii au urcat niste aburi de alcool sa mai ameteasca din gandurile negre.
Cucuvintele alea pocite, murdare, strambe si uzate e mai rau, ca raman pe la-ndemana si se mai itesc afara prin cavitatea bucala si le auzi cum urla ca apucatele.
O iglita o fi buna? Ca beci nu am si sarma doar de aia ce nu poate fi indoita usor de mana de femeie. Si surubelnita mea in cruce e de aia mititica, de surubarit lucruri fine. Mi-ar trebui una mai meseriasa. O sa iau cu imprumut. Eu nu am o tensiune prea cuminte, a mea o ia mai razna decat gandurile negre si sta in lat numai daca ii torn un hap cu denumire boiereasca. Da-i buna si tensiunea asta la ceva, e ca un meteorolog de serviciu, un Busu mai sigur pe informatiile primite de la mama natura si incarcata atmosfera!
Noi sa fim sanatosi ca remedii daca nu sunt, le inventam.

9 spunea...

Offff Doamne, credeam că doar la mine se strâng gândurile negre. Dar văd că-i chinuie şi pe alţii.

Mucegai Ales spunea...

Cu penseta surubelnita si lanterna sunt de acord mosule, dar daca tot ai zis ca soata dormea, de ce n-ai luat o croseta din cele fine ca sa extragi gandurile negre?! Sarma aia ruginita poate sa-ti cauzeze.

mosu spunea...

@irina
acu asa-i; mizeriile astea culese din dejurimprejur se strang undeva, in cap, in inima, in suflet… d-aia o inglita, o sarma, o surubelnita e bine sa aiba fiecare la casa lui…
uneori nici nu stim ca le purtam cu noi, ne dam seama de ce-am avut in noi doar cand se zvarl singure afara sub forma de cuvinte urate, grimase strambe, pumni ridicati…

mosu spunea...

@9
fac parte din viata noastra, nu putem scapa de ele; unii stiu sa trateze problema mai bine, altii sunt mai neputinciosi, altii vorba irinei trag o tuica sa uite…

mosu spunea...

@mucegai ales
sincer la inglita m-am repezit si eu, da nu stiu unde o fi pus-o nevasta-mea ca n-am gasit-o; te pomenesti c-o fi scos si ea ceva mai devreme…
da acu fie vorba intre noi, o sarma indoita e o scula mult mai practica decat o inglita, chiar daca, recunosc, e mai putin igienica…

Mucegai Ales spunea...

Ce-şi face omul cu mâna lui, unealtă se cheamă!

Neuroanchiloza spunea...

Dupa ce ti-ai efectuat singur debridarea cu surubelnita, un CT scan ar fi binevenit, zic eu. + o punctie lombara, sa fie :)

mosu spunea...

debridare, CT scan, punctie lombara… uuu…. se pare ca aici am intrat pe terenul tau :))
io nu ma pricep la d-astea ca mi-s injiner, da dupa ce-am scos toate alea din cap parca s-a mai facut ceva loc zau…

madalina spunea...

:))))

mosu spunea...

eiii... inseamna ca pe tine nu te doare capul...

madalina spunea...

:D

catherine spunea...

moşule, eşti unic şi genial!

mosu spunea...

:)
iar tu esti prea cumsecade catherine...
multumesc!

Digodana spunea...

Bine ca ti-a venit ideea sa iei sarma, surubelnita si penseta si sa le scoti! ca medicamentele, dom'le, is pentru doctori si restul lumii, nu pentru ingineri. Inginerii se repara inteligent. Am zis.
Da', sper ca ai lasat cate un orificiu de scurgere in toate zonele mentionate, sa se scurga de-acuma incolo singure...asa-i?

mosu spunea...

lasa-i si gaura si pusei si robinet, da mai bine imi cumpar un scalpel ca sa desfac si sa bag un ochi inauntru ca cine mai stie ce mizerie mai apare maine-poimaine...