vineri, 19 octombrie 2012

Un titlu de poveste

- De ce naiba scrii domnule?! - mă întreabă într-o zi Marinescu în timp ce meşteream umăr la umăr la un motor electric de la o pompă de drenaj care nu mai vroia să pornească.
- De ce, ce? - mă uit eu strâmb la el, căci nu ştiu cum o fi aflat despre treaba asta cu
scrisul de care nu ştie nimeni din viaţa reală.
- De ce scrii? De ce scrii texte? Asta te întreb. La ce-ţi foloseşte? - insistă el oprindu-se din lucru şi privindu-mă în ochi. Are degetele murdare de vaselină neagră şi două dâre apăsate de rugină pe gulerul şi pieptul de la salopetă.
Întrebarea lui m-a luat total pe nepregătite. Ce puteam să-i răspund?! La aşa întrebare nu există răspuns. Nu unul care să se potrivească cu motorul şi pompa. Deşi...
Mă uit atent la motor şi-i arăt şi lui. S-a dus izolaţia de la înfăşurări într-un punct la capătul dinspre lagăr. Îi fac semn din ochi. Vede şi el despre ce e vorba şi oftează. Trebuie trimis la Bucureşti la reparaţie. Doar dacă am avea nişte hârtie izolatoare să înfigem între capetele de bară, am putea incerca o reparaţie ad-hoc...
- Dă-mi un titlu de poveste - îi spun brusc.
- Un ce?! - e rândul lui să mă privească strâmb.
- Un titlu de poveste.
Nu percutează de la început. Apoi brusc pare că-i alunecă fisa.
- Albă-ca-Zăpada şi cei şaptezeci de coţi.
Iau titlul şi încep să-l frământ între degete. E moale ca plastilina. Rup o bucată. O întind. Subţiată, bucata începe să se întărească. O aşez usurel peste capetele înfăşurării în locul în care cuprul a rămas dezgolit, apăsând cu degetele în jurul coturilor. Nu e hârtie izolatoare dar o poveste bună poate ţine loc la orice remediu.
Colegul mă priveşte întrebător. Nu-l bag în seamă, e normal să fie neîncrezător. Pun motorul la loc, strâng şuruburile, cuplăm pompa şi îi dau drumul. Merge.
Marinescu zâmbeşte, nu mai vrea niciun răspuns.

30 de comentarii:

Cora_ spunea...

"Doar dacă am avea nişte hârtie izolatoare să înfigem între capetele de bară..."

Esti sigur ca era motor electric si nu sistem de directie auto? :)))

mosu spunea...

mmm... sa fi fost bara de directie de la dacia aia cu care am luat gropile de pe soveja?!; uite ca nu mai stiu! da de, sunt mos si se mai accepta... ;)

Dan spunea...

De unde se vede ca cineva care stie sa puna niste cuvinte bine cap la cap stie sa faca la fel si cu niste fire...

Crisa spunea...

hmmm ...după simptome , cred că ai mai luat și alte gropițe de prin Constanța...că doar avem destule :) veziii..dacă nu te dai cu dacia pe Tomis :))))

Cleo spunea...

Fiecare cu remediul lui in a face viata sa curga in propria-i albie:)
La mine asi zice ca alta solutie nu e decat sa inchid cat mai mult ochii...sau sa-mi pun un fermoar la gura si un lacat solid...vecinul meu francez asta mi-a recomandat, ultima varianta.Zice ca altfel nu poti trai in Anglia.
Dar naiba mai stie cum poti sa-ti infrangi natura umano-animala :))Uneori imi iese, alteori imi iese pe dinafara.

Cora_ spunea...

se accepta, cum nu? :))

BlueIris spunea...

Păi, dacă "la început a fost cuvântul", vra să zică din cuvânt sunt făcute toate! Prin forţa şi misterul lui s-a clădit lumea asta. El ne ridică, el ne doboară.
Şi atunci? De ce să ne mirăm că Moşu' a făcut o hârtie de izolaţie dintr-un titlu de poveste?
Iacă, eu nu mă mir. Doar îl "ad"mir!
:))

Mucegai Ales spunea...

Minitehnicus cu barba virtuala si plastelina din titlu de poveste. Frumos de scurta si potrivit de inteleapta povestea titlului de snoava.

mosu spunea...

@dan
cap la cap si rasucite sa nu se desfaca, mai facem doamne fereste vre-un scrut circuit de cuvinte…

mosu spunea...

@crisa
oricate gropi ar fi, povestile sa apara la timp…

mosu spunea...

@cleo
eiii, chiar asa rea e anglia?! am o prietena care iese des in anglia si lucreaza acolo cu lunile; de fiecare data cand se intoarce e mai luminoasa ca un candelabru; apoi traind aici se stinge la loc incet incet…

mosu spunea...

@irisu
“vra să zică din cuvânt sunt făcute toate! Prin forţa şi misterul lui s-a clădit lumea asta. El ne ridică, el ne doboară”; ca tare bine zici, bine de tot!
cam asa e, cuvantul e si arma, si instrument si material de constructie…

mosu spunea...

@mucegaiales
multam radu; io asa zic, pe bune, ca se pot face cucuvintele atat de multe incat nici nu ne dam seama…
si noi doar le dam de-a rostogolul pe asfalt…

Cleo spunea...

nu e rea, doar ipocrita. Daca ar fi rea as fi inapoi. Sunt luminoasa si foarte tanara, aici nu mi s-a dat mai mult de 30 de ani :))deci, cum sa nu-mi placa. Nu, nu vreau inapoi. Nu stiu unde e locul meu, vom vedea daca o fi Anglia sau nu, sau doar Mine insami.

mosu spunea...

mda... mai auzisem eu asta
da parca e mai bine oleaca ipocrit decat calumea nesimtit :) asa ca eu zic sa ramai pe-acolo; sau pe la simaibine...

Digodana spunea...

Mie mi-a fost extraordinar de dor de povestile tale si am tot amanat sa le citesc, pentru ca e nevoie de timp si de ACEA stare de spirit. Adica sa stai linistit, sa le citesti litera cu litera, sa le desfaci bucatica cu bucatica, ca pe o rodie, gustand fiecare bobita si simtindu-i aroma... De buna seama ca rodia nu e genul de fruct pe care poti sa il mananci in autobuz sau la birou intre doua hartii si un telefon, asa ca am tot purtat-o cu mine, luni la rand :)
Si iaca, numai bine a cazut povstea asta, ca o plastelina moale, care leaga firul povestilor pierdute...
Bine te-am regasit:)

lotusull spunea...

" o poveste bună poate ţine loc la orice remediu. "
Cam da, Mosule :)
Ramane deci ca tu vei mai scrie povesti, iar noi, vizitatorii tai, le vom folosi pe post de remediu/ balsam ptr rani produse de intamplari cotidiene.
:)

BlueIris spunea...

:)
Poi, citindu-ţi postarea, m-am dumirit şi eu, deh!

mosu spunea...

@digodana
da, si eu simt asta cand mai am ceva timp si bantui netul si blogurile, unele texte le poti citi imediat, altele trebui "rumegate" incet si pe-ndelete...
bine ai revenit... :)

mosu spunea...

@lotusull
mai spuneam eu ca asta e singurul motiv pentru care am "scapat in povesti", caci nu am nicio treaba cu scrisul sau cu literatura dar simt scrisul ca pe un medicament natural... :)
daca si cei care citesc textele mele simt la fel asta e excelent! :)

mosu spunea...

@irisu
:)

9 spunea...

:)

Irina spunea...

Am ratacit si eu un titlu de poveste. Cautandu-l, l-am gasit pe al tau. Bun titlu.
Si mai bine ca atunci cand ma rapune acea oboseala, se intampla sa ajung aici, cat sa imi trag sufletul si sa-mi hodin zbuciumurile pret de o poveste. Sa ne lasi mereu pe pervaz firimituri, ca pentru porumbei.

corabogdan spunea...

Excelenta imaginea celor doi, plini de ulei si alte chestiuni mazgalicioase, povestind despre Alba ca Zapada. Si despre vorbe in general. Mi-a placut enorm!

mosu spunea...

@9
:))

mosu spunea...

@irina
deci povestile pot tine si loc de divan de hodina si loc de firimituri pentru porumbei…
cand eu zic ca nici nu banuim cate pot face povestile… :)
suflet linistit sa ai!

mosu spunea...

@cora
:) ma bucur ca ti-a placut; cand am dat de blogul tau si ti-am citit insemnarile m-am gandit eu ca avem placeri comune…

corabogdan spunea...

Tu faci povesti din titluri, eu doar mazgalesc :)

floungureanu spunea...

izolatia asta temporara trebuie sa fie scrisa paradoxal de inspirata din propriul motor ca sa se potriveasca si la alte motoare...vezi?de-aia scrii asa de bine, mosule!dar mai ai si tehnica pe deasupra si ai studiat multe povesti despre cu si despre "motoare" la viata dumitale, cred

mosu spunea...

tehnica am doar fiindca mi-s injiner...
de ce plac textele mele e inca un mister nedezlegat, eu unul nu vad decat un motiv: sunt sincer; dar nu cred ca e de ajuns...
cat despre studiu, recunosc ca mi-ar fi placut sa studiez mai mult, sa citesc mai mult, dar nu prea am timp; citesc insa din cand in cand oameni...