sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Plăcinta (prima parte)

Bărbatul intră grăbit, cercetă preţ de câteva secunde produsele întinse pe tejghele şi se aşeză mulţumit la rând. Nu erau decât două persoane. O cucoană corpolentă, având o sacoşă de plastic pe care scria mare “Real”, burduşită cu d-ale gurii şi din care se iţeau câteva capete de praz şi două-trei legaturi de verzituri într-o mână şi o alta de pânză în care se puteau ghici mai multe sticle şi borcane grele în cealaltă, parlamenta cu vânzătoarea.
- Da amandinele astea sunt proaspete? Când au venit? Da frigideru merge? Răceşte bine? Şi cât e una? Sunt dulci tare? Aveţi laborator aici sau le aduceţi din altă parte?
- Bine, dă-mi patru amandine şi patru savarine - decise doamna în cele din urmă după cetrecu în revistă cu degetul arătător toate prăjiturile din vitrină şi clipi pofticioasă la jumătate dintre ele.
Bărbatul îşi roti privirea împrejur. Era o cofetărie din cele vechi de cartier, cu scaune şi mese cu picioare din bară metalică rotundă, vopsite cândva demult, de foarte mult timp, în gri-opac şi tăblii din pefeleu galben care se crăpau ca bobocii de garoafă sub freamătul timpului agăţând pantalonii domnilor şi ciorapii doamnelor, cu vitrine frigorifice antice trăgând din greu pentru a-şi menţine statutul de frigider, cu ziduri obosite şi îmbătrânite de atâta amar de priviri rătăcite şi lampadare din cele cu glob rotund alb ce abia-şi rostogoleau lumina prin trecutul depus în grăunţe minuscule înlăuntru. În cofetărie mai era o singură persoană în afara celor două care stăteau la coadă, o femeie ce-şi bea cafeaua singură la una din mese.
Vânzătoarea răspunse răbdătoare la întrebările pofticioasei doamne, alese prăjiturile, le împachetă cu hârtie reciclabilă gri-murdar, în stilul clasic, cu ţugui asemeni acoperişurilor de catedrală gotică şi i le întinse.
- Şi să-mi mai daaaai ... nişte plăcintă.
- Dulce, sărată? Cu carne, cu brânză, cu ciuperci? Eu…
- Dă-mi d-aia cu dovleac - întinse doamna cu sacoşele degetul în direcţia unei tăvi uitate pe un colţ de tejghea, retezându-i cuvintele.
- Cât să fie?
- Să fie caaaam juma de kil.
Vânzătoarea rostogoli de câteva ori cutiţul rotund peste coca moale, aşeză plăcinta pe tăviţa de carton şi cântări. Acul cântarului se burzului zdravăn de câteva ori, apoi se linişti şi se propti în dreptul lui 500. Înainte însă ca vânzătoarea să apuce să împacheteze, cu o mişcare rapidă şi abilă doamna îşi vârî două degete în miezul galben şi moale, sfâşie o bucată şi o îndesă între buze...
- Mmm ... nu-i proaspătă. Nu, nu! Nu mai vreau cu dovleac... - făcu ea din cap nemulţumită şi aruncă ochii peste umărul vânzătoarei răscolind cu privirea tejghelele acoperite de tăvi, farfurii şi ustensile diverse.
Femeia de la masă îşi aprinsese o ţigară şi trăgea puternic fumul în piept. În lipsa uneialte îndeletniciri bărbatul îşi împleti privirile în jurul ei. Era o persoană ştearsă, nu atrăgea atenţia prin nimic. Îmbrăcămintea era decentă dar îşi pierduse demult strălucirea, faţa îi era absolut banală, iar părul stins. Privea fix înainte şi trăgea adânc din ţigară, sorbind din când în când guri mici din ceaşca de cafea. Părea ruptă de lume, pierdută undeva într-un spaţiu suspendat deasupra realităţii. "Ce-o căuta singură aici la ora asta?" gândi bărbatul privind-o lung şi abia atunci îi observă piciorul. Avea un picior frumos, aşezat într-un pantof cu vârf ascuţit şi toc înalt, îmbrăcat într-un ciorap negru fin, cu o gambă delicat arcuită şi o pulpă ademenitoare. Trenciul alunecat în lateral şi fusta scurtă ghemuită sub fese îi dezveleau piciorul până aproape de coapsă. Stătea picior peste picior, unduindu-l uşor pe cel de deasupra ca şi cum l-ar fi expus cu galanterie într-o vitrină de magazin. Ochii bărbatului cercetară pofticioşi coapsa femeii în căutarea unui petec alb de piele. Îl excitau teribil ciorapii de damă strânşi sus pe pulpă într-o fâşie de dantelă şi mai ales bucăţica aceea de piele îmbiindu-se ademenitor simţurilor. Dar oricât scormoni cu privirea, dezvelind ca foile de ceapă penumbre subtiri şi lungi, nu descoperi ceea ce căuta. Nici ora nu-l ajuta căci ziua se clătina uşor spre înnoptare ca o balanţă obosită să mai stea suspendată între două felii de nicicum. Parcă ghicind gândurile bărbatului femeia se răsuci uşor schimbând centrul de greutate al corpului pe celălalt picior şi o fâşie de lumină intrată pe fereastră se strecură cu agilitate printre muşcatele din geam, ocoli spătarul scaunului şi pulpana trenciului, alunecă peste mijlocul femeii şi se prelinse pe pulpa sa ca o adiere uşoară. Ochii bărbatului sticliră.
Doamna nu găsi nimic interesant din prima încercare aşa că îşi roti iar ochii în căutarea plăcintei multdorite, venind acum din partea cealaltă a încăperii. Barbatul din urma ei, un bătrân sobru şi îmbrăcat elegant începu să bombăne.
- Haideţi doamnă, dacă nu v-aţi hotărât da-ţi-vă la o parte să ia altcineva până vă decideţi dumneavoastră. Era civilizat să hotărâţi ce vreţi să cumpăraţi înainte să vă aşezaţi la rând,nu acum.
- Da ce-ai musiu, te-ai sculat cu faţa la cearceaf? Mă hotărăsc când vreau eu, că doar nucumpăr pe banii dumitale, cumpăr pe-ai mei şi am muncit din greu pentru ei... Nu ca alţiicare îi primesc de-a gata şi se mai şi răţoie la lume - se întoarse femeia pusă pe harţă, măsurându-l din cap până în picioare pe domnul cu papion şi baston de cireş cu mâner din os sculptat, ridicând o nară şi inspirând prin dânsa şuierător şi ostentativ.
- Dacă nu-ţi convine mai sunt şi alte cofetării în oras, nu trebuie neapărat să cumperi de aici - mai aruncă ea arţăgos peste umăr.
Bărbatul îşi înghiţi cuvintele şi întoarse privirea.
- Dă-mi d-asta dobrogeană - se hotărî în cele din urmă plescăind uşor din buze şi umezind-o pe cea de sus cu ajutorul celei de jos cocoţată până în dreptul nasului.
Trezite din letargie simţurile bărbatului începură să freamăte tremurat în jurul femeii de la masă, ca aripile unei păsări colibri în jurul granulelor de polen de pe pistilul unei flori de genţiană. La o privire mai atentă constată că are trăsături frumoase, dar era în mod evident neîngrijită, ba ar fi putut spune fără tăgadă că era voit neîngrijită. "Poate s-a despărţit de iubit, poate că i-a murit cineva din familie" gândi el. Avea ochi mari şi frumoşi, însă încercănaţi, buze delicat arcuite dar palide până la transparenţă, tenul curat şi tern. Nu purta nicio bijuterie şi aparent niciun fard cu excepţia unui contur cu creion negru pe pleoapa de sus. Avea un corp subţire cu pieptul plin, ceea ce cu siguranţă ar fi atras privirile bărbaţilor pe stradă, deşurubând capetele înguste de pe trupuri vânjoase. Îl intriga gestul femeii. O făcuse intenţionat sau fusese doar o potrivire neaşteptată dar binevenită?!

46 de comentarii:

BlueIris spunea...

:)
Începutul e promiţător. Îmi aduce aminte de Basic Instinct.
Şi mi-ai făcut o poftă nebună de amandină.
:)
Şi mi-ai mai amintit de o scenă oarecum asemănătoare pe care am scris-o in "ciocolată şi absint". La vremea când mă jucam de-a scrisul.

mosu spunea...

mmm… ciudat; eu credeam ca-ti aduce aminte mai degraba de Mos Craciun sau de Nea Nicu…
dar e vorba intr-adevar 100% despre instincte primare… :)

BlueIris spunea...

:))
Poate doar bărbaţilor să le amintească de Moş Crăciun. Adică, să le vină ideea să-i scrie moşului ca să primească şi ei o Sharonică cu...instinctele la vedere.
:)))))

mosu spunea...

acu si tu, daca dintre toate bunatatile alea ramasesi cu privirile pe picioarele femeii... ;)
si-apoi nu s-a demostrat stiintific inca nimic, doar se presupune ca ar fi fost ceva la vedere...

BlueIris spunea...

Gata, tac!
:)
Tac şi scriu şi eu continuarea la ciocolata şi absint-ul meu, că îmi dăduşi impulsul magic. Colcăi de inspiraţiune la fel ca aurolacii de păduchi.
:)))

mosu spunea...

eee, e bine! ma bucur ca am ajutat la reabsintirea ta...

La Fee spunea...

Buna seara!
Gata placinta?
Ba nu, nu sunt baba pofticioasa si grasa!
Nici frumoasa cu ciorapi de matase! Sunt oglinda din cofetarieeeee!

mosu spunea...

nu e gata, n-a reusit cucoana sa le manance pe toate ;)
ooo... daca esti oglinda inseamna ca ai sa vezi tot, chiar tot tot!

9 spunea...

Gata, am venit si m-am asezat cuminte pe scaunel. Tac si ascult. :)

BlueIris spunea...

Stăi binişor, să nu anticipăm, că poate vine vreunul cu despăducherea şi iar mi se iar de scris şi de toate.
:)))))))))

Rudolph Aspirant spunea...

Asta mi se pare un inceput de roman policier de minim 190 de pagini, mai curand Rodica Ojog Brasoveanu decat George Simenon. Mie imi plac ff mult policierurile de toate felurile, asa ca abia astept urmarea !...mai ales ca zilele astea citesc un roman de Sebastien Japrisot si efectiv ma simt intimidat si oarecum nelinistit in timp ce-l citesc, asa ca efectiv simt nevoia sa fac pauze ca sa citesc alte chestii mai familiare, care nu imi produc acest nivel de angoasa, astfel incat sa-mi pot face curaj sa pot citi Japrisot in continuare. Nu as depune acest nivel de efort fata de nici un alt autor daca nu ar fi vorba de un subiect strict policier si totodata si in lb franceza...eu nu rezist sa ma chinui decat in lb franceza.

mosu spunea...

@9
eiii.... nu trebuie sa sezi si sa taci; ca se coaca placinta trebuie olecuta de jaratec sub ea (jaratec de cuvinte desigur)... ;)

mosu spunea...

@rudolph
cred ca o sa fie umpicut mai scurta, de vreo 4-5 pagini doar...

9 spunea...

Stai olecuta sa gust din ,,placinta,, (sa aud sfarsitul) apoi vin si eu cu vorbele. :)

BlueIris spunea...

:)
Offtopic, cu scuzele de rigoare:

Am creat în dreapta blogului meu o rubrică ca să poţi selecta după etichete. Pentru când o să ai chef şi timp.
Am comentat aici fiindcă repostările au lăsat cam în urmă postarea la care purtam acest dialog.

Şi on-topic:
tocmai am băgat la copt o plăcintă cu brânză şi stafide. Abia aştept să se coacă! Cine vrea???

La Fee spunea...

Eu vreau placintaaaa! Ca tpcmai m-am intors dintr-o plimbare lunga in padure si mi-e o foame de lup!
Cine-mi da si mie?
Azi nu mai sunt oglinda, sunt chiar eu!

mosu spunea...

@iris
ok, multumesc pentru aducerea textelor "la lumina"
ooo... placinta cu branza si stafide; o bucatica vreau si eu; si doua, hai patru, pentru cucoana de la coada, ca de pofta mi-e sa nu-mi fure din alea din text si sa-mi ramana textul ca svaiterul...

mosu spunea...

@lafee
sa-ti fie de bine plimbarea!

La Fee spunea...

Multumesc, a fost foarte frumos! Mi-am adus tot felul de scaieti si boscheti! Si-un copac cu licurici! Ha!
Sa vii sa il vezi!

cristina spunea...

N-a fost nicio potrivire. A facut-o intentionat ;)

mosu spunea...

cu ochii aia pierduti in niciunde?! asa rupta de lume si suspendata c-un fir invizibil de coltul lunii, ca-ntr-o colivie de aur?! mmm...

mosu spunea...

@lafee
trecut, vazut, placut!

La Fee spunea...

Stii, fiecare femeie se va vrea misterioasa și nu gurmanda!
Eu am fost azi, pe rand, frumoasa misterioasa si mancacioasa din fata galantarului! Bine ca nu trebuie sa ma aleaga cineva! N-as fi suportat sa imi vada lacomia din ochi. Nici intr-o ipostaza, nici in cealalta!

mosu spunea...

ooo… sunt convins, femeia trebuie sa ramana continuu un nedezvelit mister…

La Fee spunea...

hahahah!
Da! Parca tu nu te joci de-a misterul pe aici!

cristina spunea...

Mhm, cu ochii aia pierduti, da.
Cel putin in viziunea mea.
Poate in a ta altfel stau lucrurile.

catherine spunea...

ei, moşule, cât eşti tu de moş, nu ştii că femeile mai au un ochi, înafară de ăia doi pironiţi niciunde... un ochi care nu doarme!

mosu spunea...

@lafee
:) umpic!

mosu spunea...

@cristina&catherine
trebuie ca stiti voi ceva ce nu stiu eu ;)
om vedea in partea a doua...

BlueIris spunea...

Plăcinta e gata de mult. E şi mâncată pe jumătate, dar a mai rămas destulă şi pentru voi. Vă ofer cu drag!

Ochii femeii sunt pierduţi în niciunde pentru că-s morţi. S-au înecat în lacrimi. Vă spui eu sigur, fiidcă o cunosc pe femeia din scrierea lui Moşu'. Şi dacă n-aş cunoaşte-o, ea seamănă prea bine cu cineva cunoscut.
:)

La Fee spunea...

Eu am venit sa imi iau bucata de placinta! Multumesc, BlueIris!
Acum ciulesc urechile la ce mai povestiti voi!

Neuroanchiloza spunea...

Dacat tigara mai bine placinta, Mosule. Licuricii de prin cartierele civilizate considera nicotina o chestie destul de low class. Mai ales ca i-au studiat efectele si-n dunga.

BlueIris spunea...

Cu mare drag, La Fee.

La Fee spunea...

Acum stau ca un carabus!
Azi cine da placinta?

mosu spunea...

@na
eiii… ai vazut ca fata era fara pretentii, iar cofetaria nu mai zic, asa ca o tigara merge; le ei, ca eu sunt “high class”, nu fumez, n-am fumat niciodata…
asta e insa o toana de-a licuricilor mai mult decat o problema de sanatate; de maine, daca s-ar face reclama la fumatul foilor de papusoi si ar iesi cativa in fata sa atraga boborul, sa vezi ce de-a mai fumatori de foi de papusoi s-ar mai iti de dupa garduri, high class si low class (ca papusoiu e ieftin)…

mosu spunea...

@lafee
azi nu sunt placinte, doar covrigi...

La Fee spunea...

Ete, se pare ca la tine pe blog sunt cainii cu covrigi in coada!

mosu spunea...

:)

Neuroanchiloza spunea...

Ei, canepi mai fumeaza ei si spun ca sunt '420 friendly' :)
Eu sunt fan cofetarii de cartier. Tin minte cofetaria de pe Tomis, mai jos de spital, vizavi de parc, parca Amfiteatru se chema. Avea cafea naspa dar sarlote excelente, din alea in 2 culori, cum licuricii habar-n-au sa faca. Spune-mi ca mai e acolo, Mosule.

Irina spunea...

Imi amintesti de Mihail Drumes, sau chiar putin si de Teodoreanu. Femeia trista, usor fada, dar misterioasa si atragatoare, contradictia intre imboldul firesc al poftei privitorului si anostul localului. Pe asta pare construita povestea, pe contradictoriu. Ca-n viata. Frumosul/uratul, vulgarul/ delicatul, anostul/misteriosul, aparenta/evidenta, etc. Ne pui imaginatia la treaba si e tare fain. Pentru ca eu chiar am vazut, de exemplu, dizgratiosul gest al cocoanei infipt in placinta de dovleac. Sau am intuit caldura coapsei femeii, cu toata raceala si aparenta lipsa de transparenta a chipului ei...
Imi place cum observi femeia. Imi place cum le pui straie de poveste, cum le dezbraci cu ochii mintii si ni le darui.
Mai vreau...

mosu spunea...

@na
este, este... si culmea e ca au si prajituri bune; am mancat de vreo doua ori pentru ca e un notariat aproape la care am avut treaba si a trebuit sa astept la mesele lor... :)

mosu spunea...

@irina
ca de obicei cuvintele tale sunt prea frumoase; trebuie sa mai pun mana pe lopata ca sa ajunga si textele mele acolo... :)

mitzaabiciclista spunea...

Nici o femeie nu se mișcă degeaba în spațiu, atunci când o privește un bărbat, așa cum nici un bărbat nu privește fără scop clar o femeie.
Cucoana cea grasă îmi aduce aminte de obrăznicia Coanei Chirița, iar moșul cu baston de un Maurice Chevalier scos la pensie de revoluția sexuală.
Parfumul cofetăriei însă, s-a simțit dincolo de cuvintele matale, moșule dragă.

mosu spunea...

eiii… mitzo, ma bucur ca ai mai dat pe aici; de curand am intrat si eu pe blogul tau cel nou (ai cam dat-o pe poeme, vazui); eu ramasesem blocat pe cel vechi si intepenit; oricum nu prea am mai avut timp de citit bloguri o vreme indelungata; abia acum imi mai revin incetincet din sugrumarea timpului…
acu asa trebuie sa fie cum zici, ca esti om trecut prin lume cu ochii deschisi larg, am vazut eu! ;)
deci asezasi bine in insectar personajele povestii, inclusiv pe cel mare, cofetaria…
da ia zi, tu care-i cunosti asa de bine pe barbati, avusei dreptate cu animalu din ei?!

floungureanu spunea...

in ciuda amandinelor, povestea imi lasa un iz de varza murata un pic statuta...cata luciditate, atata drama...
perspectiva e caleidoscopica insa, subiectul perceput e "dezvelit" treptat de masca dezamagirilor vremii
asteptam continuarea

mosu spunea...

izul e de la soaptele pitite prin colturi, uitate acolo de atatea generatii de murmuratori, ce-au capatat mirosul acela de statut, pe care il capata tot ce se insurubeaza in nemiscare...
si totusi... in orice incremenire exista un sambure de lava incandescenta...