joi, 29 noiembrie 2012

Plăcinta (partea a doua)

Vânzătoarea tăie placintă, cântări şi imediat smulse tava de carton de pe cântar astfel încât mâna dolofană a doamnei se opri nedumerită în aer preţ de câteva secunde, apoi se cufundă încetişor în buzunar şi decepţionată pescui un portofel la fel rotunjor ca şi proprietara.
- Cât să fie? - întrebă ea scuturând un teanc de bancnote de 1 leu şi de 5 lei sustrase din pliul pântecos, dar înainte de a fi primit un răspuns, ochii hulpavi ai dumisale detectară o nouă ispită, o cutie cu bomboane fondante tocmai desfăcută, în care folia de hârtie subţire abia dezvelea delicioasele rotunjimi.
- Auzi, da acolo ce-ai, fondante? Acuma le-ai primit, aşa-i? Cât e kilu? Dă-mi şi d-alea vreo două sute. Ba nu, pune patru, să fie - se răzgândi ea după ce vântură teancul de bancnote şi constată că sunt îndestulătore.
Dacă ar fi avut părul aranjat, un machiaj potrivit, haine noi care să îi pună în valoare corpul bine proporţionat şi câteva bijuterii nu scumpe dar alese cu gust, ar fi fost o femeie uluitoare. Aşa nici nu ar fi putut spune ce vârsta are. Putea să aibă la fel de bine 18 sau 35. Sau chiar 40. Dar nu mai mult.
- 16 amandinele, 14 cataiful, 17 plăcinta şi 19 fondantele, în total 66 – rezumă vânzătoarea împachetând bomboanele şi aşezându-şi mâinile răbdătoare pe tejghea în aşteptarea doamnei ce numara de zor la bancnotele de 1 şi de 5 strânse în pumn.
Femeia stinse ţigara în farfuria de cafea şi îşi aprinse alta. Era a cincea judecând după numărul chiştoacelor strivite. Executa gesturile mecanic. Părea că mâinile se mişcă total independent de restul corpului, ca şi cum s-ar fi desprins de întreg şi ar fi acţionat prin propria voinţă. Ochii continuau să-i rămână ficşi şi reci, teribil de reci.
- Două choux-a-la-creme şi două mascote - murmură domnul elegant dinaintea sa zâmbind vânzătoarei. La pachet vă rog.
Ar fi putut fi foarte bine o prostituată în afara programului, tristă ca orice prostituată în afara programului. Se certase cu peştele, fusese izbită cu capul de pereţi şi se adăpostise acolo să-şi lingă rănile. Era o poveste credibilă. Urâtă dar credibilă.
- Dumneavostră?! - îl întrerupse vânzătoare din meditaţie.
Bărbatul se bâlbâi. Intrase să ia o plăcintă cu brânză şi să o mănânce în drum spre casă, însă femeia de la masă îl făcuse să-şi schimbe gândurile.
- O cafea şi o porţie de plăcintă dobrogeană.
- Bine, dar să ştiţi că la opt închidem.
Nu, nu putea fi o prostituată. Toate prostituatele erau spoite şi pline de tinichele, în timp ce femeia de la masă, dimpotriva, părea să se ferească de ele. Singura variantă rămânea prima, se certase probabil cu amicul sau avea o problemă în familie.
Luă farfuria cu plăcintă şi ceaşca de cafea şi se apropie de masă.
- Îmi daţi voie?
Aşa cum se aşteptase femeia nu îi răspunse. Ridică doar un ochi spre el apoi îl coborî la loc fixându-l pe un punct de pe zidul opus. Zâmbi. Şi farfuriile ca şi localul aveau mai bine de 30 de ani. "Cofetăria Trandafirul" scria pe marginea porţelanului alb, gros, înconjurat de o dungă albastră. Ochii îi căzură din nou pe coapsa femeii. Primul gât de cafea alunecă greu ca un cocoloş uriaş de pâine. Inima începu a se roti ameţitor în jurul propriului centru. “Ce naiba?! Din cauza unei necunoscute aride şi oarecare?!” se minună bărbatul încercând să domolească năvălnicia inimii. Trase farfuria aproape şi adulmecă plăcinta. Pe coapsă, bucata dezvelită de piele strălucea asemeni unei furculiţe de agint la o masă ordinară zgândărindu-i privirea. Împinse farfuria. Nu mai avea niciun chef de plăcintă. Sorbi o nouă gură de cafea şi aceasta se prăvăli ca-ntr-o cascadă cu nenumărate trepte până în stomac. Oricât încercă să-şi rasucească privirile nu reuşi, de parcă s-ar fi sudat de coapsa femeii înţepenind în neclintire. Şi în timp ce o mână ţinea strâns ceaşca de cafea lipind-o din nou de buze, cealaltă începu să se depărteze de corp cu de la sine voinţă. Ocoli încetişor piciorul metalic al mesei, pipăi scaunul alăturat, îi urmă marginea uzată, atinse genunchiul femeii, urcă gâfâind către bordura dantelată a ciorapului pentru a se răsfira apoi peste pielea caldă cufundându-se-n ea precum fluviul în marea cea mare. Încercă să-şi retragă mâna dar aceasta nici nu se sinchisi. Rămase acolo mângâind abia atingându-l, rotundul de piele. Bărbatul se scutură din reverie, îşi adună gândurile din risipiri şi mâna începu în sfârşit să alunece înapoi spre cealaltă, oprindu-se parcă nelămurită la fiece centimetru parcurs îndărăt şi privind cu jind peste umăr la locul fierbinte ce-l părăsea cu dezamăgire. Dar chiar înainte să părăsească complet marginea dantelei se petrecu ceva cu toul neprevăzut. O altă mână apărută de niciunde se aşeză peste propria-i mână blocându-i retragerea. Ba mai mult, mâna străină o strânse uşor pe a sa, o aduse înapoi peste pielea caldă şi o apăsă tandru. Bărbatul tresări. Ca prin minune legăturile mâinii cu restul se restabiliră şi bărbatul zâmbi. Femeia nu. O cercetă atent. Nu se putea numi o femeie frumoasă, dar era plăcută. Nu înţelegea însă ce-l captase, ce-l vrăjise, cum de se simţea atât de atras de ea. Era doar exacerbatul libidou bărbătesc sau era vorba despre altceva mai subtil? Îi caută ochii şi privirea femeii atrasă parcă de o forţă supranaturală se încovoie asemeni unei grinzi metalice aşezate greşit care trebuie întoarsă la locul din proiect. Presiunea palmei scăzuse şi degetele împletite cu ale sale se retraseră şerpuind uşor ca nişte lighioane fierbinţi înapoi către bârlogul subpământean din care se iţiseră.
Vânzătoarea începuse să strângă în dulapuri şi în frigidere ceea ce era expus pe tejghele. O simţea mişunând de colo colo ca o albinuţă harnică pregătindu-se de iarnă. Zgomotul de uşi trântite şi de vase metalice înghesuite pe rafturi rupea în fâşii subţiri însingurarea dintre ei. Privirile le erau ca doi magneţi jucându-se în jurul polilor opuşi. O vreme se atrăgeau şi se tot apropiau pentru ca atunci când erau foarte aproape să se răsucească brusc şi să se departeze iar, alergând spre colţurile încăperii... Şi tocmai când credea că jocul se apropie de sfârşit, mâna venită de niciunde îi prinse iar degetele, i le răsuci peste pulpă croindu-le drum spre interiorul ei reţinându-el captive în încercuirea plăcerii. Erau atât de fierbinţi degetele femeii încât brusc îi caută orbitele să vadă dacă scuipă flăcări pe ochi sau dacă se vede prin ei vâlvătaia dinlăuntru. Era un adevarat paradox privirea femeii, din exterior părea un bloc continuu de gheaţă, dar înlăuntru era doar o masă amorfă de lavă. Pe măsură ce mâna bărbatului se mişca pofticioasă, buzele femeii începură să tremure uşor. Ochii alunecară spre ceafă şi respiraţia deveni sacadată şi şuieratoare. Bărbatul se sperie. Aruncă un ochi după vânzătoare. Nu se zărea niciunde, în timp ce zgomotul ascuţit de uşi şi crătiţi trântite continua să taie liniştea în pătrate egale, asemeni celor de plăcintă cu dovleac. "Doar să nu aprindă lumina" gândi el, căci înserarea cuprinsese străzile oraşului furişându-se în case printre cercevelele strâmbe ale ferestrelor sau prin uşile uitate întredeschise. Închise ochii. Ştia că e pierdut. Mersese prea departe. Înfierbântat urcă palma pe coapsă în sus, o arcui peste mijlocul femeii, apoi îi cuprinse prin pânza subţire sânul. Avea sânul greu. Îi umplea palma. Degetele alunecau peste pieptul femeii ca un val peste ţărmul tăcut, apoi nerăbdătoare despletiră nasturii cămăşii, îi dezveliră umărul şi se înfruptară din fierbinţeala cărnii. Şi nu doar degetele se înfruptară cu furie din ea ci şi buzele. Amarnic se înfruptară. Nu se mai auzea nicio uşă trântită, niciun zgomot metalic. "A terminat şi ne priveşte" gândi bărbatul în timp ce degetele sale pline de dorinţă continuau să frământe aluatul plăcerii. Nici n-a realizat când femeia s-a ridicat, s-a lipit cu spatele de zidul dintre cele două ferestre imense şi l-a tras lângă ea. I-a desfăcut pe îndelete cureaua, apoi cu îndemânare unul câte unul nasturii. Ştiuse că nu mai există scăpare căci n-a încercat să se dezlege la timp. Aşa că avea să suporte consecinţele şi să ducă totul până la capăt. "Doar să nu aprindă lumina" murmură bărbatul doar pentru sine, dar femeia îl auzi şi chicoti.

Încercă să se ridice dar o greutate mare îi apăsa pieptul. Era bustul femeii lipit de al său, cu sânii goi strivindu-i trupul şi gândurile. Se scutură şi-şi privi cu înfrigurare ceasuI. Limbile de fosfor arătau ora nouă şi un sfert. Trecuse mai bine de-un ceas peste ora de închidere. Era întunieric beznă, doar lampadarele străzii strecurând câte o rază de lumină strâmbă prin ferestrele unduite. Căută neliniştit din priviri vânzătoarea. Nu era nicăieri. "O fi plecat şi ne-a încuiat înăuntru" gândi. O scutură pe femeie şi-i sopti încetişor la ureche "Mergem?!". Femeia se ridică în capul oaselor, îşi lungi gâtul şi-l sărută apăsat pe obraz. "Da!"

Uşa era descuiată iar aerul răcoros. Femeia ridică gulerul trenciului şi porni agale spre centru. Avea piciorul frumos, cu gamba delicat arcuită, aşezat într-un pantof cu vârf ascuţit şi toc înalt, îmbrăcat într-un ciorap negru fin.

26 de comentarii:

BlueIris spunea...

hmmmmm... Mai urmează vreo parte, ca să ai cum s-o dregi?
:)))))))
Am fost in maxim suspans până ce personajul masculin s-a pus s-o pipăie. Moment in care mi-am zis: dom'le, e bine scris, dar chiar că e prea mult instinct! Şi prea primitiv manifestat!
:)))))))
Acu' mă gândesc la ale mele şi mă umflă râsul! Eu îmi plimb personajele prea mult până să alea-alea, iar domnia ta le-a dat plăcinta din prima!
:)))))))))

mosu spunea...

mmm... io stiu ce sa ziiic...
mie mi s-a parut ca merge cu placinta dobrogeana...

BlueIris spunea...

:)))))))
Eşti teribil!
Da, e vorba de instincte primare, aşa cum ai spus la început. Se potrivesc. Mă refer la lăcomia cucoanei şi scena pipăielii. Îmi place şi felul în care descrii mâina ce devine brusc autonomă şi-o ia pe arătură, dacă "arătură" se poate numi coapsa duduii.
Acu', ce să zic? Spune-mi că totul a fost o reverie, sau un vis şi ne-mpăcăm părerile în partea a 3-a. Ce zici? :)

mosu spunea...

:( offf… care parte a treia?! ca fata gata, se duse! multumita! doar daca o scot pe vanzatoare de dupa frigider, unde sta pitita de pe la opt…
da, pana la urma e vorba doar de instincte primare… neinfranate; desi de cele mai multe ori le retezam varfurile si le punem sare; iar asta numim educatie!

BlueIris spunea...

:))))))))))
Bine. Dacă-i mulţumită, atunci rămâne aşa. Nu mai schimbăm şi nu mai adăugăm nimic.
Gata, vorbim despre fotbal!

(Glumesc!)

9 spunea...

Eu zic ca e sf. Hmm, hmmm...
Din mai multe motive, una dintre ele e ca femeia aceea dupa cum ai descris-o inainte ma asteptam sa-i traga vreo doua palme.:)

mosu spunea...

@irisu
ai vazut ca iar a luat bataie rapiduletu?! mai, mai, mai... ;)

mosu spunea...

@9
de ce zici asa?! daca e fata cuminte n-are voie si ea ceva bun de la cofetarie?! pana la urma s-ar putea sa fi ales ce-i mai dulce si mai gustos...

Rudolph Aspirant spunea...

Eu am ramas cam dezamagit de scena asta atat de banala, insa inca sper ca va fi o poveste politista. Poate cand se duc la ea sau la el acasa, vor da peste un cadavru neidentificat in cada de baie, sau poate chiar in congelator, sau macar ca vor descoperi ca apartamentul respectiv a fost jefuit, desi nu s-a furat decat o icoana cu valoare sentimentala de pe un perete, nu si banii din sifonier, (ca sa fie mai interesant).

Rudolph Aspirant spunea...

Pe de alta parte, nu se stie niciodata de unde poate sari iepurele si cu povestile erotice. Nu ati vazut ce succes are tipa aia cu 50 Shades of Grey ? Se face si un film acuma dupa aceasta trilogie ! Hai, ca sa fie mai interesant si neasteptat, plus sa nu fie Mosu acuzat de plagiat, sa se dezvaluie de fapt ca barbatul este cel care e masochistul si ea sa fie dominatoarea, care il leaga de calorifer cu catuse si il biciuieste, in timp ce incepe si un cutremur total neasteptat, (ca sa fie si un pic de suspans ca in filmul Titanic). De fapt cred ca Mosu are imaginatia mult mai buna decat a mea, si acum ca ne-a zis ca va fi o poveste in cca 4 parti, eu ma astept totusi, chiar daca nu va fi o poveste politista, ci una de fantezie erotica, sa iasa totusi ceva total original si neasteptat, chiar precis mai interesant (plus CERT stilistic superior) decat 50 Shades of Grey !)

9 spunea...

Nu e vorba de cumintenie ci de educatie. Daca ai descris-o asa ...rasata, educata, fina...putin probabil sa ajunga povestea la asa un deznodamant.

cristina spunea...

multa imaginatie are domnul, ca totul s-a petrecut acolo, dupa mintea mea :)
frumos. mi-a placut.
as mai cere, dar daca nu vine de la sine, nu-i la fel de gustoasa...

BlueIris spunea...

De acord cu comentariul lui 9. Femeia aceea cu siguranţă că ar fi stins ţigara şi ar fi plecat cu mult înainte să fie atinsă de mâna domnului pofticios de plăcinta dobrogeană.
Da', nah, e doar părerea mea! Autorul e cel care are pâinea şi cuţitul.

BlueIris spunea...

Moşu',
:))))))
eu sunt stelistă, aşa că tot ce pot să fac atunci când aud de rapid este să ridic din umeri.

mosu spunea...

@rudolph
eu am fost cinstit de la inceput; am spus ca nu-i vorba decat despre o placinta; banal, doua blaturi si o umplutura intre ele...
si nici vorba ca povestea sa fie una erotica; poate una culinara, despre ispite si pofte...

mosu spunea...

@cristina
ma gandeam eu ca o sa-ti placa placinta; desiii... cred ca mai mult si mai mult iti plac prajiturile... ;)

mosu spunea...

@irisu si 9
la mine niciodata nu e dedesubt ceea ce pare a se vedea de deasupra...
si apooooi prea tineti cu ursu; as putea sa spun si eu la fel de bine: "un domn asa bine si finut, nu ma asteptam sa ajunga la asa deznodamant"... ;)

mosu spunea...

@irisu
iar eu sunt dinamovist; asa ca am nimerit bine, pe teren neutru...

Rudolph Aspirant spunea...

M-am prins. Cred ca tipa era de fapt intoxicata deja (usor, nu sever), cu un amestec de alcool si un opiaceu sau chiar GHB (date rape drug), ca prea ai descris-o asa aparent apatica, usor neingrijita, insa totusi interesata sexual, desi fara initiativa, doar responsiv. Salut aceasta intiativa educativa pt publicul larg, pt a evita amestecul de alcool si medicamente opiacee, (de ex chiar sirop de tuse sau pastile cu codeina, nu numai alte antalgice mai puternice), sau chiar consumul de GHB, (care mai e uneori cunoscut si sub numele liquid ecstasy, desi e diferit de ecstasy-ul sub forma de pilule), care adesea se distribuie in mod ilicit prin cluburi sau la diverse concerte rave.

Rudolph Aspirant spunea...

Adica in varianta mai inocenta, tipa era doar racita si bause si ea inainte sa vina la cofetarie un ceai cu rom, sau o cafea "irlandeza" cu niste alcool in ea, plus luase niste pastile de tuse + niste pastile mai tari de dureri de sinusuri/cap, iar in varianta mai putin inocenta, tipa avea acasa un fiu de 15 ani care ii procura aceste droguri, sau poate cine stie, in varianta policier, tipa tocmai iesise de la un club pt ca un criminal ii introdusese putin liquid ecstasy in paharelul de alcool, fara ca ea sa stie, dar intre timp tipul ala criminal cazuse beat mort sub masa, si atunci ea s-a dus la o cofetarie, sa incerce sa bea o cafea ca sa isi mai revina, insa domnul erou principal a profitat de acea stare de cvasi-incapacitate consensuala a acelei femei...oricum ai da-o tipul e vinovat pt ca s-a repezit cu pipaitul in semi-intuneric, fara sa ii faca mai intai test de screening pt consensualitate. E caz de viol, (ca a fost descrisa o posibila penetrare, si nu conteaza cu ce e facuta), si ea nu era intr-o stare de constienta adecvata pt a consimti, deci tipul ala e pasibil penal + chiar posibil si pt daune civile. Misterul a fost rezolvat. La avocat, birjar !

BlueIris spunea...

Bine, domnu' Moşu'. Gata, nu mai ţin cu niciun urs.
Hai Dinamo, poftim!
:))

mosu spunea...

:)

mitzaabiciclista spunea...

Mi-a plăcut povestea. Că pare incredibilă, dar credibil de posibilă.
Moșule, observatorul fin din domnia ta, a priceput dară, că o femeie, fie ea rasată sau nu, școlită au ba, fată mare ori invers, tot ar pofti la ceva dulce, indiferent că ține regim sau nu :wink.
Că țigarea e o mască iar cofetăria un paravan, că bărbatul e un om ca toți ceilalți iar femeia o femeie pur și simplu. Și că fantezia nu are nimic de a face cu realitatea, doar că e minunat când îi poți da curs, dincolo de barierele realității.

mosu spunea...

eiii... tare imi place comentariul asta al tau; eu cred ca mataluta nu citisi textu ci imi citisi gandurile... :)

mitzaabiciclista spunea...

Nu ştiu dacă chiar asta am reuşit. Eu doar am încercat să răzbat dincolo de cuvintele, ticluite ca într-un puzzle ce formează o imagine frumoasă, dar care, pot descrie mai degrabă, o stare a minţii, decât una de fapt.
Dacă,totuşi, te-am găsit acolo, moşule, nu pot decât să mă bucur.

mosu spunea...

recunosc ca ma obsedeaza ideea asta de a scrie pentru ceea ce transpare din spatele cuvintelor ca si cum ai pune samanta si in loc sa astept sa creasca iarba, ai ridica patura de pamant sa vezi cum li se impleticesc radacinile...
la fel de mult imi place ideea de a imbraca irealul in hainele realului; mai toate povestile mele sunt asa...
asa cum ma incanta gandul de a ma elibera (si a incerca sa-i fac si pe ceilalti sa se elibereze) prin fantezie, prin evadarea dincolo de berierele realitatii...
acum nu stiu daca "țigarea e o mască iar cofetăria un paravan" dar stiu ca oamenii sunt facuti sa se doreasca si e pacat sa sara peste partea asta asa de dulce... ;)
(asta din urma a fost intens dezbatuta taman inainte, la insemnarea cu curcanii)