sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Calea ferată

Au construit o cale ferată care trece fix prin mine
Până să mă dezmeticesc meșteri pricepuți
Trimiși din orașul cu lumini strălucitoare
Au săpat, au greblat, au întins macadam peste înlăuntrul meu
Apoi au adus șinele grele și mari
Așezându-le aici și cât vezi cu ochii îndărăt și înainte
Au întins fire, au adus lumină, apă, curent
În creștet au construit o gară cochetă
Cu case de bilete, săli de așteptare, locuri pentru bagaje, tot

E o nebunie de când s-a construit calea ferată
Trenuri trec pline cu oameni pe care nu i-am văzut niciodată
Și care fac o gălăgie de neimaginat
Cei mai mulți merg mai departe, unii coboară, alții urcă
Lovindu-și bagajele voluminoase de coastele mele
Cuvinte nesfârșite îmi intră prin degete, se învârt roi în stomac
Pentru a ieși într-un târziu prin tălpi urme nenumărate

E groaznic ce se întâmplă de când a apărut calea ferată
Stau spânzurat în fiare între ziua de ieri și cea de mâine
Trenuri intră prin mine când vor, stau cât le place și se duc când doresc
Oameni apar, oameni dispar, vorbele iau locul pământului
Brațele s-au subțiat și se întind către cer
Tălpile prinse în șuruburi masive stau țintuite-n trecut
Lungind-mi nesfârșit mersul
În timp ce liniștea toată s-a dus

Niciun comentariu: