Ulf

Noi avem un câine, Mișu, eu am un lup, Ulf.

Noaptea Ulf scoate de sub pat ba o labă cu gheare ascuțite, ba botul cu dinți de oțel și încearcă să mă înșface, dar eu mă feresc. 

Ulf nu poate ieși cu totul de sub pat pentru că atunci s-ar transforma într-un câine obișnuit, ca Mișu. De aceea eu dorm pe mijlocul patului.

Mama s-a speriat când a cercetat zgârieturile și a observat că prin despicătura pielii mi se văd gândurile. 

Tata a luat un vis de-al meu, i l-a dat lui Mișu să-l miroasă, apoi i-a spus: “caută Mișu, caută”. Mișu a ajuns de fiecare dată sub pat, dar acolo era doar mult praf.

Mama a schimbat așternuturile, apoi patul, apoi camera, apoi multe s-au mai schimbat, dar Ulf n-a dispărut. Stă toată ziua sub pat, iar noaptea iese și mă sperie. 

Ulf n-a mai apărut de multă vreme, dar știu că e acolo.