Sunt în Medgidia. E cald. Mă învârt pe lângă spital și caut să-mi cumpăr un suc. În fața mea pe trotuar un bărbat cu șort negru cu dungă argintie de boxer, maieu fără mâneci tot negru, șlapi, ghiul și lanț. Lângă el o femeie tânără, uscată ca o teacă de fasole, cu părul galben viu, contrastând puternic cu tenul închis și purtând o rochie în culori țipătoare care sporovăiește cu el. Lângă ea, o alta mult mai în vârstă, și mai uscată, îmbrăcată într-o rochie albastru-metalic, care a tăcut tot drumul. Trecem prin fața unui chioșc mic cu două mese afară, care vinde snacksuri și băuturi.
- Șefu, cafele este? – întreabă politicos bărbatul.
Băiatul care șterge mesele îi arată din cap automatul de cafea și mormăie în barbă abia auzit.
- Numa’ la dozator.
Cei doi par nemulțumiți și merg mai departe. După ce au trecut de chioșc femeia cu păr galben începe să hăhăie.
- Hă, hă, hă, ăștia nu știe că noi nu bem de la vibrator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu