Sado-maso

Doi puşti tuciurii, amândoi în jurul vârstei de şapte ani, stau la ieşirea de la alimentara şi joacǎ fotbal cu o cutie de conserve de fasole cu carne de porc. Când unul dintre cetǎţenii care ies din magazin prezintǎ semne de inimǎ largǎ, se apropie de el şi cu glas mieros încep sǎ se roage “dǎ-mi şi mie nene un ban sǎ-mi iau o pâine; hai nenea îmi dai, cǎ mi-e şi mie foame”. Dacǎ largul la inimǎ dǎ semne de cumpǎnǎ cei doi îi dau o mânǎ de ajutor împingând balanţa cǎtre buzunarul omului “hai nene dǎ-mi un ban cǎ mata ai inimǎ bunǎ şi n-o sǎ laşi un copil amǎrât sǎ moarǎ de foame”. Ultima parte recunosc cǎ sunǎ a partiturǎ nouǎ semn cǎ pentru sezonul toamnǎ-iarnǎ 2008 s-a lansat un model îmbunǎtǎţit cu croialǎ avangardistǎ. Domnul în vârstǎ lasǎ din mâini cele douǎ sacoşe şi începe sǎ se caute în buzunare. Piticilor le sclipesc ochii. Bǎtrânul scoate un pumn de mǎrunţiş, alege cea mai mare monedǎ şi o întinde puştiului mai înalt. Colţurile buzelor amândurora coboarǎ brusc, jos, jos de tot, mult mai jos decât fuseserǎ vreodatǎ. "Şi mie nene?!" – se smiorcǎie cel mic. Bǎtrânul, care era pe picior de plecare, se opreşte, îl mǎsoarǎ din priviri pe mǎruntel, dǎ din cap oarecum nemulţumit de ceea ce va sǎ facǎ şi bagǎ iar mâna în buzunarul cu mǎrunţiş. Alege altǎ monedǎ din cele mari şi o întinde mǎrunţelului. Colţurile buzelor nu se ridicǎ nici mǎcar un milimetru. Cei doi aşteaptǎ ca bǎtrânul sǎ se intoarcǎ cu spatele şi sǎ-şi vadǎ de drum pentru a se reapuca de fotbal, de astǎ datǎ cu altǎ minge. Primul care acţioneazǎ e cel mare. Aruncǎ moneda primitǎ în sus, aceasta se rostogoleşte în aer preţ de câteva secunde ca într-un videoclip cu Ronaldinho şi cu un sut puternic o trimite undeva spre mijlocul strǎzii. "Gooool….." - urlǎ el, iar cel mic îi ţine isonul. "Bǎ, eu am marcat, nu tu" – îl potoleşte înǎltuţul. Cel mic nu se lasǎ mai prejos, aruncǎ şi el moneda în aer şi cu o execuţie demnǎ de urmaşul lui Robinho trimite moneda cam prin aceeaşi zonǎ ca şi predecesorul sǎu. "Gooool……." - tipǎ mǎrunţelul cât îl ţin bojogii şi urmǎreşte cu coada ochiului reacţia înǎltuţului. Şi replica acestuia nu întârzie sǎ aparǎ. Cu o mişcare bruscǎ de judoka, înaltuţul îl prinde pe mǎrunţel de încheietura mâinii drepte, i-o rǎsuceşte la spate şi apoi i-o ridicǎ deasupra capului obligându-l sǎ se apropie cu nasul de asfalt. Mǎrunţelul icneşte şi încearcǎ disperat sǎ se elibereze. "Asta-i sado-maso bǎ" – îi explicǎ înǎltuţul procedeul aplicat şi-i trimite un şut în coaste pentru a-şi întǎri explicaţia şi a fixa în memoria interlocutorului noua sintagmǎ. Complet nelǎmurit asupra procedeului dar şi de informatiilor suplimentare primite, mǎrunţelul începe sǎ urle. Convins cǎ totul a fost explicat ca la carte şi cǎ nu mai e loc de întors, înǎltuţul îi dǎ drumul, având grijǎ sǎ repete procedeul aplicat monezii pe fundul mǎrunţelului, care în urma şutului primit capǎtǎ un avans de un metru în faţa colegului sǎu. Ceea ce îi este oarecum folositor pentru cǎ odatǎ eliberat scoate printre dinţi un “sado-maso sǎ faci cu mǎ-ta bǎ” şi o ia la fugǎ mâncând pǎmântul.