timpul e ca o felie de pâine cu unt
pe partea unde e întins soarele e tipul care a venit să ia mobila
și casierița de la lidl și câinele vecinului
și șoferul taxiului care claxonează și bătrâna rezemată de copac
pe partea cealaltă sunt inorogii și ielele și umbrele
și glasurile fără gură și privirile fără ochi
și alte bucăți incomplete de trup și găleata cu stele
prostii, timpul e infinit, nu are cum să arate ca o felie de pâine
a spus poștărița care venise să-mi aducă o scrisoare recomandată
și-n plus ce se întâmplă cu ăia de spui dumneata când se termină felia
se amestecă bătrâna și șoferul de taxi și casierița cu ielele și inorogii și stelele?
eu rămăsesem cu pixul în aer, era o întrebare bună
nici vorbă, când se termină timpul cineva întinde un soare nou
și oamenii din jur încep iar să lase urme în lumină ca lupii-n zăpadă
în timp ce pe partea cealaltă viețile merg mai departe
i-am răspuns și-am semnat de primire
2 comentarii:
Mie îmi place partea cealaltă, cea cu inorogii și visele.
O seară faină, Moșule!
Pe aceea ne-o croim singuri, sau mai degrabă ne-o culegem din dejurîmprejur, un inorog, o stea, o umbră, vocea cuiva drag... Cealaltă, unsă cu soare, ne e dată! Și trebuie să ne îngrijim de ea, că e scurtă ca o felie de pâine... Mulțumesc! Zi frumoasă!
Trimiteți un comentariu