vineri, 1 mai 2020

scaunului meu

i-au crescut mustăți
și s-a transformat într-o arătare sălbatecă
asemeni câinelui dingdong
cu picioare subțiri, grumazul prelung
și spinarea pudrat cafenie precum a unei tapiserii
țesută în ateliere gobelins

stă toată ziua pe jumătate ascuns sub birou
dar de fiecare dată când vreau să mă apropii
își arată colțurile și rânjește amenințător
scurmând cu ghearele tălpii parchetul
știe că vreau să-l încalec și să cutreier
în spinarea lui câmpia de ceasuri
ca să răpunem balaurul-zi

și atunci mă întorc în brațele moi
ale patului-urs

2 comentarii:

Flo spunea...

🦄

mosu spunea...

da... sunt si scaune-cal