duminică, 14 noiembrie 2010

Uriaşul-sfarmă-linişte

- Uriaşule, de ce eşti atât de mare? - întrebă fetiţa uitându-se drept în sus ca la un copac foarte foarte înalt cu ramuri bogate şi puternice.
Uriaşul se scărpină dupa ureche, încercă să-şi adune puţinele gânduri răspândite care-ncotro, deshise gura să spună ceva, dar o uită aşa deschisă fără ca printre buzele sale mari ca două ciuperci roşii otrăvitoare să răzbată vre-un cuvânt.
- Uriaşule, dar de ce eşti atât de rău?! – întrebă fetiţa din nou după câteva minute de aşteptare, constatând că nu a primit nici un răspuns la prima întrebare. Fetiţa nu ar fi vrut să spună de fapt “rău” căci uriaşul nu se purtase niciodată urât cu ea. Ea ar fi vrut să spună mai degrabă grosolan, rudimentar, primitiv, dar cu siguranţă nu ştia sensul nici unuia dintre aceste cuvinte.
Uriaşul încercă încă o dată să se concentreze şi să caute un răspuns la întrebarea fetiţei. Însă cu cât se concentra mai tare cu atât gândurile se izbeau unul de altul cu o forţă mai mare isprăvind în frânturi de cuvânt fără înţeles. Ştia că este un uriaş rău, nu punea asta la îndoială, dar nu ştia nici în ruptul capului să explice de ce. Călcase la viaţa lui în picioare şi iarba şi florile şi copacii, ba chiar şi păsări şi oi şi cai şi suflete de oameni… Aşa se născuse şi nu-şi pusese niciodată problema că ar putea fi alfel. Nu se putea imagina altceva decât un uriaş crud şi brutal.
Fetiţa se încruntă, îşi puse mâinile în şold şi începu să bată uşor din picior. Uriaşul era extrem de nepoliticos. Hai, să nu fie în stare să răspundă la o întrebare mai înţelegea, dar să nu scoată nici un cuvânt nici măcar la a doua, asta era până peste poate. Fetiţa îşi ţuguie uşor gura, împinse cu limba bucata de gumă de mestecat printre buze, apoi începu să sufle. Guma se umflă într-un balon roz mare cât o minge de ping-pong, apoi cât una de tenis, apoi cât una de handbal şi ajunse mare cât o minge albastră cu care se joacă copiii pe plajă. Subţiată de atâta efort guma explodă în fâşii transparente care se împrăştiară peste obrajii fetiţei. Uriaşul tresări ca trezit din somn. Fetiţa îşi adună pe îndelete cu degetele grebla guma de pe faţă, o făcu cocoloş între degetul mare şi arătător şi o aruncă înapoi în gură.
- Uriaşuleeee, mă poţi ridica pe umărul tău?! – întrebă ea galeş.
Uriaşul zâmbi cu gura până la urechi. Ca o lună în ultimul pătrar zâmbea uriaşul. Se aplecă cu greu până spre talpa pantofului său stâng, o ridică pe fetiţă în palmă şi o aşeză apoi cu grijă pe umăr.
- Mulţumesc – îi spuse fetiţa, iar uriaşul dădu încântat din cap.
O bucată de vreme fu linişte. Apoi uriaşul privi în jos înspre vârful pantofilor căutând-o din ochi pe fetiţă. Nu o zări. Îşi aminti însă că a ridicat-o puţin mai devreme pe umăr şi ridică ochii spre cer. Cu colţul ochiului îi zări pantofiorii, ciorapii albi până la genunchi, fustiţa neagră dar nu-i putea zări chipul.
- Fe-ti-ţo-de-ce-eşti-a-tât-de-ma-re? – întrebă uriaşul silabisind cuvintele, iar fetiţa chicoti şi nu-i răspunse…

pictura de earthwalker

31 de comentarii:

Elza spunea...

pentru ca e Alice :)

mosu spunea...

alice cea cu tara-minunilor?! mmm.... nu cred! nu mai stiu eu exact ce cauta alice in tara minunilor pentru ca ultima oara cand am fost acolo a fost acum multimulti ani, dar fetita de aici cauta aproape sigur altceva...

madelita spunea...

Draga Mosule , as avea o rugaminte la tine desi ne ,,cunoastem,, de putin timp , as dori ca aceasta povestioara scrisa de tine , sa imi fie daruita , adica facuta cadou , o poti trimite pe adresa mea de email , bine , daca vrei , nu esti obligat .

madelita spunea...

da ia zi , .....vrei ???o:-) ;;);;);;)

CARMEN spunea...

Ma fascineaza povestile tale Mosule. Le citesc o data de doua ori, le întorc si încerc sa patrund misterul... Apoi astept pâna cand unul dintre cei ce comenteaza da raspunsul - evident gresit. Iar tu mai oferi un indiciu si apoi mai vine un comentator cu o presupunere... si uite asa, povestea se dezvolta pe pagina comentariilor. Îmi place teribil!
Mi te închipui un mos inteligent si sfatos, asa ca cel din fotografia pe care o folosesti in profil... si zau ca tare greu mi-e sa-mi închipui cum esti în viata de toate zilele, în fata pc-ului, facand calcule de rezistenta si bând cafea dupa cafea (si eu sunt inginer - tcm) :D
Un start bun în saptamâna ce bate la usa, draga mosule!

cristina spunea...

ma amuza comentariile de genul celui pe care l-a lasat carmen.
ma amuza pentru ca sunt contrare a ceea ce cred eu.
si anume, ca nu esti mos :)
da mosule, nu esti mos deloc ;)
dar pana la urma....pentru carmen poti sa ramai mos, pentru mine nemos, si pentru multi altii orice....
stii ce-mi place din textul asta?
guma de mestecat pe care o impinge fetita tuguindu-si buzele, facand un balon.
e ca o pata de culoare ce da o tenta picant-obraznica. imi place :D
vorbim de uriasi, punem intrebari....facem comparatii...folosim metafore numai asa cum tu stii s-o faci...si, jup-jup introduci in text guma.
e absolut delicios.
chiar daca piticii din capul meu sunt la o sfada acum, iti spun eu, ca nu reusesc sa ajunga la o concluzie comuna in privinta uriasului. nu-si dau seama ce rol joaca uriasul, ce reprezinta.
cred ca eu sunt de vina. i-am derutat. unul din pitici, a rams fixat cu gandul la guma.si far' de el nu se poate da verdictul final. ba chiar, piticul asta jucaus, are si niste intrebari pentru tine nemosule:) de care guma era? ce culoare? ce aroma?

cristina spunea...

piticul asta mic si jucaus, a revenit in gasca celorlalti, si cica le-a soptit, ca, pentru el uriasul asta din povestea ta, este gandul si negandul.
este fractiune de indoiala de dinaintea unei decizii ce trebuie cantarita.
usiasul e spaima tuturor.
e gandul ca ceva s-ar putea sa nu iasa tocmai bine.
urisul nici nu poate fi altfel decat un sfaramator de liniste....

e clar, piticul asta al meu, e nebun! :P

mosu spunea...

@madelita
vreau!
dar o sa vreau si eu ceva in schimb

mosu spunea...

@carmen
tare ma bucura ca iti plac si te intriga povestile mele; daca stau bine sa ma gandesc nici nu stiu cum de-am avut curajul sa ma apuc de scris povesti; ooo… si nici prin gand nu mi-a trecut ca o sa si placa; adevarul e ca ele nu sunt chiar povesti, sunt bucati de realitate demontate, faramitate si puse la loc bineinteles in alt fel decat au fost la inceput; si ma astept ca asa fac si cei ce le citesc; de aceea ce-am vrut eu sa spun nu mai are uneori prea multa importanta…

mosu spunea...

@cristina
:)) ba eu zic ca seman foarte bine cu poza… adica asaaa cam ca un mos… barbos, sfatos, povesticios… dar cum am recunoscut ca acolo nu sunt eu, fiecare poate sa suprapuna peste cuvinte ce imagine crede ca s-ar potrivi…
:) te prinsesi in joaca cu guma aia; a aparut in poveste ca sa-i dea fetitei chiar aerul ala de care vorbeai lumesc, natural, usor obraznicut…
cat despre urias….. el e exact ceea ce am spus ca e… raul, URATUL
uratul a capatat chip de urias; uratul e o bruta fara minte; imensa, lunga, lata; ca sa-i vii de hac nu trebuie sa te iei la tranta cu el pentru ca te va supune, trebuie sa-l pacalesti…
ideea povestii asteia mi-a venit de la discutia cu Margot de la ultima ei insemnare…

Cora_ spunea...

sunt mult mai frumoase povestile astea decat cele cu dracu' si platitul intretinerii, mosule! si da, eu te cred cand spui ca esti un mos barbos, povesticios si... somnoros(asta din cauza de rima). :)

mosu spunea...

o, daaa… somnoros, somnoros faradoarsipoate; somnoros cum ii sade bine unui mos cu barba alba si lunga… :)
cat despre texte, am mai zis, io nu ma ocup decat sa bat la masina, in rest se ocupa o turturica de tot…. ;)

Cleo spunea...

:) nu m-ai asteptat...si imi stabilisem ca primul lucru pe care am sa-l fac in dimineata asta. Uneori sa astepti e gresit. :)
Acum ai spus-o.

mosu spunea...

:))) m-a provocat cristina… si zau aveam de gand sa te astept; chiar asa voiam sa scriu pe blog “astept sa vedem ce mai zice si sophie si apoi spun si parerea mea”….
dar cand s-a intors si piticul ala naravas si le-a soptit el acolo la ailalti din gasca ce-a vazut… a trebuit sa-i dau o replica… :)
si zici ca asa vedeai si tu povestea?!

madelita spunea...

hmmmm ....si ce sa fie acel,,ceva,,???

luna spunea...

cum zicea si Carmen,
e tare frumos aici la tine pt ca pe langa povestile minunate si pline de talc vine fiecare si isi spune parerea si astfel povestea se continua, devine tot mai bogata (de finalitate nu poate fi vorba...poate continua la nesfarsit).
de obicei prefer sa las un comentariu strict cu privire la text doar atunci cand nu apuc sa citesc ce au scris si ceilalti, pt ca altfel in timp ce citesc comentariile uit care a fost intelegerea mea si mi se imbina toate variantele, incat nu mai stiu ce vroiam sa spun cu adevarat. :)))

luna spunea...

...ca acuma. :)))

mosu spunea...

recunosc ca asta mi-am dorit din prima clipa; dar cum nu misc nici un deget sa-mi atrag cititori, asa nu misc nici pentru a-i ruga sa se joace cu cuburile mele….
dar toti prietenii mei virtuali, absolut toti, sunt oameni extraodinari, cu chef de joaca si de despicat povesti in patru, saisprece, saizecisipatru…
cum mai spuneam, povestile nu au nici o noima… e realitate desfacuta, maruntita, imbucatita, si apoi lipita, peticita, asamblata… fiecare vede ceea ce doreste din povestile asta si indiferent ce vede are intotdeauna dreptate; caci povestile au o mie si una de fete, ba chiar mai multe, cate una pentru fecare cititor…

Cleo spunea...

:))mosu, mosu...
acum ma iei peste picior, iti razi sub mustacioara :))
paaaaai ce sa zic, eu sunt om de prima sarja, daca am pierdut-o mai bine astept urmatoarea...o idee repetata, este una rasuflata...mai aveam ceva in plus fata de ce ai spus tu, dar, in mare, asta era si parerea mea.

mosu spunea...

:) eiiii... cum sa te iau peste picior, da voiam asa sa stiu daca suntem pe aceeasi lungime de unda ;)

digodana spunea...

Deci fetita noastra e mai mare decat sfarma-liniste... bun gand ai avut :)

mosu spunea...

“i s-a urcat in cap” sau “a pus saua pe el” cu s-ar zice… copiii sunt artisti in a pune saua pe urat; il smotocesc un pic cand da coltul, apoi brusc isi aduc aminte cu Magdalena iar si-a facut codite, si Georgel a iesit iar cu bicicleta si Maricel a adus bomboane de cioclata cu crema de menta de-ti face gura vant; si uratul de desumfla dezgustat mai ceva ca un balon desfacut la guler... pana cand ramane mic mic mic… de nici nu-ti mai dai seama daca e urat sau furnica…. :)

cristina spunea...

nu stiu cum, dar ai simtit mosule :)
ai simtit ca asteptam un raspuns cu nerabdare.
mai, mai ca as fi strigat " nemosuelee!! unde esti? de ce nu mai apari odata?? "
:)

mosu spunea...

:)

madelita spunea...

Buna dimineatza , mosule ! :) eu azi am trecut pe aici sa-ti dau buna dimineatza , sa-ti multumesc , si sa-ti un pupic dulce ....sau sa fie doi pupici???
:-*

madelita spunea...

sa-ti dau , inca sunt somnoroasa !:)

mosu spunea...

:)) la multi ani si mult succes in toate!
si sa stii ca n-am uitat de cererea mea… ramane “in picioare”; o sa incerc sa o formulez mai concret, dar nu azi… azi e “joy time”…

earthwalker spunea...

sa stii ca am desenat fetita si uriasul, dar cand sa le colorez am facut o scurta la gat sau nu stiu ce si trebuie sa astept sa imi treaca.

mosu spunea...

:))) abia astept, abia astept.....

Cleo spunea...

aaaaaa...foarte frumos desenul cu uriasul...ce lume frumoasa, colorata, prin balonul din guma mestecata...si ce istorie pe picioarele uriasului....:)
Foooarte frumos!

mosu spunea...

:) fain