Ema

Ema avea un pahar Erlenmayer

pe fundul căruia a pus cu o pensetă lungă și subțire

o bucată de mușchi ca o pajiște deasă

împănată cu floricele mici-mici galbene

un ciob de sticlă vopsit în albastru

semănând cu un lac

în jurul căruia a presărat puțin nisip

care s-a lipit de vopseaua albastră

câteva pietricele cu colțuri ascuțite 

așezate una peste alta

și mai multe rămurele uscate de forsythia

subțiri ca degetul care s-au strâns ca un fulg

când au intrat pe gâtul îngust al paharului

apoi s-au desfăcut la loc

când a terminat și a pus capacul

noi ceilalți am rămas înțepeniți ca într-o dioramă

în timp ce în paharul Erlenmayer

forsythia  a început să înflorească

lacul să clipocească ușor

și vântul să mângâie întinderea de verde și galben