what the hell is poetry
chiar așa m-a întrebat fata purtând rochie albastră
cu ochii la cartea pe care încercam să o ascund
de ploaia de vară sub cămașa cadrilată
în timp se amândoi ne adăpostisem
în cadrul ușii unui bloc cu trei etaje
de pe strada șaptezeci și trei
avea sânii mari și prin rochie i se ițeau sfârcurile
ca două kalanchoe cărnoase
rochia se termina la două degete deasupra genunchilor
dar îi vedeam pulpele pline căci
ținea un picior ridicat la 90 de grade sprijinit pe perete
și încerca să-și acopere capul cu o mapă de plastic
în care erau o cerere semnată de mână
m-am tot gândit cu cine seamănă și mi-am dat seama
că aduce cu fata dintr-o reclamă vintage
la mașini de gătit International Harvester din anii 50
pe care o am pe perete
peste obrajii spălați de ploaie rimelul cursese ca lava unui vulcan
și lăsase urme albastre până jos pe gât
ba coborâse chiar mai departe în decolteul înghesuit
dar ea zâmbea și mă întreba spune, știi?
în timp ce o picătură de apă i se anina de gene
ca o promisiune încă neîmplinită dar care crește
alimentată de stropii de ploaie din ce în ce mai mărunți
care ne împresoară ca niște gâze mici
știam că are să se oprească curând
și asta mă întrista
privind-o aș fi vrut să-i spun uite asta e poezie
nu ceea ce scriu poeții
dar am tăcut, ce mă pricep eu la poezie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu