N-o să uit septembrie ăla cât oi trăi. Atunci a murit mătușa Tudosa, sora bunicului dinspre mamă. Nu mi-a plăcut niciodată. N-a muncit niciunde, era aspră la vedere și la port, cu vocea întotdeauna mieroasă, dar gata să te înșface de beregată cum înșfacă ghepardul căprioara neatentă. Bărbat-su, conu Costică, fusese măcelar și-au dus-o întotdeauna bine. N-au avut copii și d-asta mama m-a lăsat o dată la ea. Aveam patru ani atunci. Trăiau într-un apartament destul de modest pe la piața Matache. Un dormitor mic și o sufragerie ca pe vremuri, cu masă rotundă cu milieu, vitrină cu bibelouri, comodă cu vasele de sus și o canapea cu ladă pe care erau așezate câteva balerine din porțelan și care se desfăcea ca să doarmă musafirii. Nicio minge, nicio mașinuță, niciun soldat de plastic. Nu pune mâna pe aia c-o spargi, nu mișca aia că zgârii lacul, nu atinge aia că-i fragilă. He-he-he, râdea unchiul, trăgând din paharul cu rachie indiferent de oră, mai lasă femeie copilul că doar nu-i statuie să stea înțepenit. Când am refăcut sistemul solar cu paharele de cristal din vitrină, mătușa era să facă infarct. Dar a supraviețuit.
A murit însă pe 7 septembrie și mama m-a tras după ea la capelă. Nu vreau să intru, am țipat, dar ea mi-a șoptit încet la ureche, stăm un minut două și mergem. Așa e frumos, să ne luăm rămas bun de la mătușa. Dar eu nu vreau să-mi iau rămas bun, să plece și să-i fie calea bătută, i-aș fi spus, dar nu voiam s-o supăr pe mama. Când am intrat era lume multă. Mde, unchiul fusese măcelar. Flori, coroane, popă, fețe cernite. Mama și-a făcut cruce lângă sicriu, a privit-o blând pe mătușa și s-a tras într-un colț. Popa, în centru, tot spunea ceva afectat și nu mai termina ce avea de spus. Eu mă plictiseam și atunci l-am văzut. Am tras-o pe mama de rochie. Uite un țap. Unde vezi tu țap? I l-am arătat, uite acolo, după rochia popii. Era roșu, cu mâinile negre și picioarele și urechile și coarnele tot negre. Uneori pâlpâia ca tăciunii din sobă și atunci roșul se făcea negru și negrul se făcea roșu. Mama mi-a făcut semn să tac și a înclinat din cap cum înclina ea când voia să spună hai fii băiat cuminte, te rog. Cât s-a învârtit popa în jurul sicriului eu am stat cu ochii pe țap. Întâi s-a scobit în nas, pe urmă a scos un briceag din buzunar și a început să se curețe sub unghiile lungi și murdare, apoi a scos o minge de foc și a început să se joace cu ea. Bag seama că și el se plictisea. La un moment dat a rupt mingea în două, pe urmă în patru, apoi în opt și a început să se le învârtă prin aer ca un jongler. Se pricepea. Am tras-o iar pe mama de rochie. O să dea foc la casă. Cine, a întrebat mama. Țapul, a scos niște mingi de foc și le învârte prin aer, i-am explicat eu cu ochii pe mingi. Dacă mai zici ceva de țap te cârpesc, a spus mama, mai ai răbdare un pic. Bineînțeles că până la urmă a scăpat una pe jos. Mingea de foc a alunecat pe podea, s-a rostogolit spre sicriu și a atins cearceaful de sub el. Țapul a sărit în sus și a dat fuga să stingă focul, dar parcă-l întețea și mai tare. Celelalte mingi i-au scăpat din mâini și s-au împrăștiat prin toată încăperea. Au luat foc toate alea de pe-acolo, inclusiv mătușa Tudosa. Când au văzut, au fugit cu toții, cu popa în frunte. Și-au luat buchetele, coroanele, crucile, tristețile, și-au dispărut. Am rămas doar eu cu mama într-un colț. Un pic și mergem, a șoptit ea, acum o s-o ducă la groapă. Ce să mai ducă la groapă, o mână de cenușă?! Groparii nici n-au mai vrut să intre de frica focului. Cred însă că nici ei nu-l văzuseră pe țap, căci nimeni n-a zis prindeți țapul. Pe urmă au venit niște țapi mai mici, cu figuri de copii de țap, au tot luat fiecare câte-o găleată de flăcări și s-au dus să se joace cu ele în camerele lor, până când n-a mai rămas nicio vâlvătaie în capelă. Focul a dispărut complet. Și mătușa Tudosa și popa și ăilalți de veniseră s-o jelească.
Gata, mergem, mi-a spus mama. I-am dat mâna și am ieșit. Când am întors capul am văzut că din capelă nu mai rămăseseră decât câteva margini de piatră afumată ca niște dinți stricați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu