Tabletin din Tarabscon era un tânăr sărac dar isteț care-și făcea veacul prin pădurile din Obor. Avea o armură neagră, veche de când lumea și zgâriată, cu vizieră albastră, o inimă mare de 1.5 GHz și o memorie excelentă pentru cei de țeapa lui. Era din familia androizilor și cunoștea 12 limbi. Neînfricarea îi venea din armele primite în dar de la părinți, softul și conectorii de diagnoză. Cum i-a mers vorba că știe să vindece inimile ostoite, n-a fost nicio mirare că, trecând într-o zi prin pădure, frumoasa prințesă japoneza Toyoka Celyka s-a înamorat de dânsul. Prințesă, dacă-mi permiți să-mi bag stekerul în priza ta, nu-mi trebuie decât două minute ca să-ți aflu tot trecutul, prezentul și viitorul, i-a spus Tabletin clipind galeș pe sub vizieră. Iar ea îmbujorată s-a învoit. Nu numai că i-a spus unde o doare și de ce, dar i-a arătat și ce-i de făcut ca să se vindece. Așa că Toyoka a ajuns în al nouălea cer de atâta fericire, iar de acolo nu l-a văzut pe ciclopul Radar ce-o pândea la intrarea în localitate. Ciclopul avea o armură oribilă, ca un coș de gunoi din tablă, un ochi mare din care clipea sporadic și o alimentare la rețea. Era atât de prost, încât nici nu putea judeca cu propriul cap, pentru asta fiind nevoit să se conecteze la tatăl ciclopilor, Sistemul de Management al Traficului. Încotro așa grăbită duduie, a sâsâit ciclopul și-a dat s-o prindă c-o poza pe după șold. A încercat prințesa să se ferească cât a putut, dar n-a scăpat. Tabletiiin, a strigat ea, salvează-mă! Și tânărul a venit într-un suflet călare pe carcasa de plastic. S-a uitat speriat în sus la ciclop, s-a uitat la prințesa căreia i se aburise parbrizul de emoție, apoi a scos un fir din piciorul drept, l-a legat la alimentarea monstrului, apoi la semnul de reducere viteză. Pe data s-a făcut un scurt circuit și Radar s-a prăjit.
Iar Tabletin și Toyoka au trăit fericiți pana la capătul zilelor.
(text scris pentru Jokeri de Cuvinte cu titlu dat și în limita a 1900 de caractere)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu