miercuri, 26 martie 2008

Sprijin pentru Sisif

Mica printesa: De ce Sisif se lupta in fiecare zi sa rostogoleasca stanca pana in varful muntelui?
Om mare: Este un simbol. Fiecare din noi avem un tel, un scop, un vis. Visul este dealul care trebuie urcat. Daca vrem sa ne atingem telul trebuie sa ne luptam si cu greutatile. Asa se intampla si cu Sisif.

Mica printesa: Si nu oboseste?

Om mare: Oboseste, dar cand ajunge in varful dealului se simte fericit si multumit de ceea ce a realizat. Si-a indeplinit visul.

Mica printesa: Si de ce stanca aluneca mereu pe partea cealalta?

Om mare: Pentru ca odata ce ne-am realizat visul trebuie sa ne gandim la altul si sa o luam de la capat! Alt vis, alt deal, alte greutati.

Mica printesa: Sisif e cam prost. Nu poate sa sprijine stanca cu o buturuga, ca sa nu mai cada in partea cealalta?! Si nu mai are alte greutati.

Om mare: !!!

luni, 17 martie 2008

Bunica si curva

In 1989 bunica se prelingea lin catre capatul vietii. Nu mai vedea aproape deloc, nu mai auzea bine, dar mintea ii era inca sclipitoare. Bunica a fost un om modest care si-a crescut cu greu, singura, cei patru copii in timpul razboiului si apoi a luptat mult cu greutatile vietii ca sa-i faca oameni. Pe 22 decembrie am trecut sa vad ce face bunica si rudele cu care statea. Ai casei se agitau de mama focului incercand sa inteleaga ce se intampla cu ei, cu noi toti, in timp ce bunica croseta linistita ciorapi de lana. Era singurul lucru pe care il mai putea face bunica pentru a-si ucide timpul. Folosea o pereche de andrele mari si fire de lana groase pe care nu trebuia sa le vada pentru ca le pipaia si ii era de ajuns. Am schimbat cu ai casei impresii, noutati pe care le traisem sau despre care doar auzisem, am incercat sa razbim dincolo de frica dar si de bucuria care ne invada. Era multa teama dar si mai mult optimism. Bunica nu parea sa auda si sa vada nimic, invartea firul pe dupa deget, il prindea cu andreaua, il rasucea in jurul ultimului ochi de ciorap, strangea si apoi o lua iar de la capat. Nu parea sa fi vazut sau sau sa fi auzit nimic din ce se intampla afara, desi noaptea se trasese in oras iar ziua strazile erau invadate de mii de oameni. Vazand agitatia din casa, bunica m-a tras de maneca si m-a iscodit. “Dar ce se intampla?” “E revolutie bunico, a cazut Ceausescu…” – am rabufnit eu. Bunica nu a schitat nici un gest. “Si cine o sa vina in locul lui?” Intrebarea m-a luat total pe nepregatite, intai pentru ca nu stiam ce avea sa fie si apoi pentru ca bunica gandea mult mai departe decat mine. Bunica asezase deja lucrurile frumos la locul lor, asa cum aranjaezi serviciul de ceai pe tava inainte de a-ti servi oaspetii. “Alti oameni, dintre noi, oameni buni…” m-am balbait eu. Dupa care bunica a facut un gest a lehamite din mana si mi-a zis. “Si ce?! Crezi ca aia or sa fie mai buni? Politica e curva batrana, asculta-ma pe mine!”.
Bunica a murit cativa ani mai tarziu de tristete iar politica a ramas curva batrana si sulimenita asa cum a prorocit bunica si traieste bine merci.

vineri, 14 martie 2008

Cosmologie

Moartea este o boala urata de care nu scapam niciodata.
Viata, o rana superficiala care se vindeca repede.