marți, 26 august 2008

Anunt - update

Ieri am primit în cutia poştalǎ într-un plic mare, alb, cu o ştampilǎ uriaşǎ în mijloc, o scrisoare; m-am grǎbit s-o deschid şi iatǎ ce am gǎsit:
“Stimate domnule Mosu
Am analizat solicitarea dumneavoastra inregistrata (din proprie initiativa, tin sa mentionez) cu numarul 000001/21.08.2008 si va comunicam urmatoarele:
-
in primul rand dorim sa va informam ca in locul mentionat de dumneavoastra, plaja modern si la adancimea comunicata de dumneavoastra nu exista chistoace de marasesti ci doar de snagov si BT, expertii nostii deplasati la fata locului pot confirma aceasta pe baza de fotografii si chistoace, informatia dumneavoastra fiind de natura a induce in eroare opinia publica si de a abate atentia de la problemele reale ale societatii cum ar fi coruptia, pensiile, preturile locuintelor, ale bunurilor de larg consum, samd…
-
in al doilea rand atragem atentia ca propunerea dumneavoastra de conectare a pompierului de serviciu la ghiuveta de bloc poate avea urmari nefericite avand in vedere ca in cartierul dumnevoastra sunt intreruperi dese ale apei potabile mai ales vara cand consumul este foarte ridicat datorita starii precare a retelei
-
in al treilea rand nu suntem de acord cu echiparea pompierului cu vesta reflectorizanta pe timpul zilei, conform articolelor 203, 4561 si 24417 din codul pompierului, de aceasta facilitate putand beneficia doar politia, salvarea, moasele comunale si lauzele in cinci saptamani
-
asa cum nu suntem de acord nici cu atasarea pompierului la locatiile de salvamar existente deoarece in caz ca salvamarul este o salvamara exista pericolul ca pompierul sa sufere o ejectie; de pe scaunul de salvamar pana pe tarmul marii, punandu-i acestuia viata in pericol
-
in al patrulea rand va facem cunoscut ca in conformitate cu datele detinute de compartimentul alimentare si nealimentare din directia noastra, la alimentara din colt deja nu se mai gaseste cafea si nici nu se va mai gasi in urmatorii doi ani (m-a asigurat un baiat de nadejde); in schimb daca sunati la xxx-xxxxxxx va fac eu rost si de cafea si de tigari si de ceva bauturica la preturi de usa portului si facem afacerea cincizeci-cincizeci; si ma ocup si de aprobari
-
si nu in ultimul rand va rugam sa nu le mai adresati domnului primar si domnului presedinte al consiliului judetean nici o scrisoare cu reclamatii ca si asa are multe pe cap
Va reamintim ca pentru a obtine aprobarea instalarii corturilor conform legislatiei in vigoare este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii [si aici nu e nici o gluma]:
-
terenul trebuie a fie in intravilanul localitatii (atunci când nu este introducerea in intravilan se face prin P.U.Z.)
-
sa nu se afle in circuitul agricol (atunci când este in circuitul agricol, scoaterea se face dupa trecerea in intravilan)
- sa aiba o cale de acces auto si pietonala
- sa se incadreze intr-o zona care sa permita functiunea ce se da constructiei
- sa aiba asigurate utilitatile (curent, apa, gaz)
-
sa aiba forma si dimensiunile minime conform reglementarilor urbanistice locale
-
sa se obtina certificatul de urbanism
-
sa se obtina urmatoarele avize de la autoritatile abilitate:
o Oficiul de Cadastru,
o Compania Apele Române,
o Electrica,
o Distrigaz,
o Romtelecom,
o Pompieri,
o Apărarea Locală Antiaeriană,
o Direcţia de Sănătate Publică,
o Poliţia,
o Ministerul Apărării Nationale
o Ministerul Culturii şi Cultelor,
o Ministerul Mediului,
o ş.a.m.d.
- sa fie elaborat un proiect tehnic (PT) care sa contina:
o Studiu de prefezabilitate
o
Studiu de fezabilitate
o
Proiect pentru Autorizatia de Construire (P.A.C.)
o
Proiect tehnic propriuzis (P.T.)
o
Detalii de executie (D.D.E.)
o
Avize
-
sa se obtina Autorizatia de Construire care va avea atasate:
o
cerere pentru emiterea autorizatiei de construire completata cu elementele de identificare si datele tehnice conform P.A.C.
o
actul doveditor al titlului asupra imobilului, care sa ii confere solicitantului dreptul de executie a lucrarilor de constructii (in copie legalizata)
o certificatul de urbanism (in copie)
o
proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de construire P.A.C.,
o
referatele de verificare semnate si stampilate in original
o raportul de expertiza tehnica semnat si stampilat in original
o
fisele tehnice pentru obtinerea avizelor cerute prin certificatul de urbanism, necesare emiterii acordului unic,
o documentatiile tehnice necesare emiterii avizelor si acordurilor care sunt in competenta de obtinere a emitentului
o
avizele si acordurile obtinute de solicitant, altele decât cele din competenta de obtinere a emitentului, stabilite prin certificatul de urbanism (in copie)
o declaratie pe propria raspundere privind inexistenta unor litigii asupra imobilului
o
documentul de plata a taxei de emitere a autorizatiei de construire (in copie)
o documentele de plata a taxelor legale pentru avizele si acordurile necesare emiterii acordului unic, conform listei avizelor si acordurilor necesare, comunicate o data cu certificatul de urbanism (in copie)
-
Sa se obtina Autorizatia de incepere a lucrarilor; formularele necesare, inclusiv formularul "model panou" eliberandu-se de catre Primaria locala, o data cu eliberarea autorizatiei de construire.
Avand in vedere cu cele de mai sus, va comunicam stimate domn, ca nu suntem de acord cu propunerea dumneavoastra si nu aveti decat sa stati mai departe de aia care fumeaza.
Dar tinem sa va asiguram si pe aceasta cale de disponibilitatea noastra, de tot sprijinul nostru pentru punerea in aplicare a intiativelor cetatenesti sanatoase, bine racordate la realitatile momentului si care pot aduce plusvaloare timpului in care traim. Expertii nostrii sunt alaturi dumneavoastra si nu vor precupeti nici un efort pentru a aduce cetateanului de rand, fiecaruia dintre dumneavostra un standard de viata civilizat, educat, ridicat.


cu stima
ss indescifrabil

Cabinetul primului ministru
Al celui de-al doilea ministru

Al celui de-al treilea ministru

Al celui de-al patrulea ministru

………

Al altor ministri si neministri “

Fǎrǎ cuvinte……….

luni, 25 august 2008

Şnurul cu douǎ capete

Începe întotdeauna la fel. Îi cǎutǎm capǎtul în mulţimea de fire rǎsucite, încolǎcite, aruncate în dezordine, prinse unele sub altele, cu acea febrilitate a începutului de drum. Circulare, drepte, sinusoidale, arcuite sau pur şi simplu rostogolite anapoda. O facem întotdeauna în grabǎ, scormonind inabil, având în minte doar cum sǎ-i gǎsim capǎtul şi sǎ pornim, uitând mereu de toate rotunjimile dezordonate ce stau cǎscate ca nişte capcane pentru ciute gata sǎ se tranforme oricând în laţ. Îi gǎsim capǎtul, niciodatǎ prea devreme, niciodatǎ prea târziu, ca un fǎcut pare a se întâmpla întotdeauna la momentul oportun. Îl pipǎim între degete sǎ-i simţim consistenţa, îi mǎsurǎm din priviri grosimea, îi vânturǎm prin retina pigmentul încercând sa-i culegem de pe vârfuri culoarea. Îi strivim rotund moţul ca un ciuf de copil obraznic între degetul mare şi arǎtǎtor pânǎ devine dens şi compact. De cele mai multe ori asta înseamnǎ 90% din tot. Restul e banal şi monoton, rectiliniu şi uscat. Pânǎ când începe sǎ se încurce. Înainte, înapoi, la stânga, la dreapta ca o maşinǎ care încearcǎ sǎ iasǎ dintr-un garaj-labirint. E întodeauna frustrant. Ar fi trebuit sǎ alergi într-o linie dreaptǎ şi rǎmâi prizonier în încolǎciri strâmte şi nelalocullor. Simţi cum te sufoci, strânsoarea tinde sǎ devinǎ ştreang. Sudoarea se strânge bobiţe pe frunte, nu mai poţi respira şi atunci lǎrgeşti laţul şi cauţi disperat o soluţie înapoi. Paşi mulţi înapoi, pânǎ undeva în curtea mamei, în grǎdina bunicii. Acolo te simţi întodeauna în siguranţǎ. Şi totul îşi gǎseşte rezolvare. Apoi iar fir întins şi o fugǎ nebunǎ pentru a recupera timpul pierdut, ca într-o rutinǎ fadǎ a sforii. Care timp?! Care pierdere?! Oricum nu ştim sǎ mǎsurǎm timpul. Ceasul nostru de mânǎ nu aratǎ decât sectoare abstracte din împǎrţirea circumvoluţionalǎ a zilei. O fugǎ nebunǎ, pânǎ la alte noduri, la alte încolǎciri ca şi cum asta am urmǎri. Niciodatǎ suficient de înalţi pentru a privi întregul, pentru a vedea totul de sus. Avem picioare mici şi genunchii prea aproape de pǎmânt.
Şi când în fine alunecǎm drept ca un patinator pe gheaţa lucioasǎ, se întâmplǎ inevitabilul, se întâmplǎ ceea ce ştiam cǎ se va întâmpla, se întâmplǎ ceea ce e normal sǎ se întâmple. Firul strâns între degetul mare şi arǎtǎtor, uneori cu putere, alteori cu furie lǎsând în palmǎ brazde adânci ca albiile de pârâu secate îşi descoperǎ singur al doilea capǎt. Şi gata! Pac! End of story!
Regretele sunt tardive. Orice fir are întotdeauna douǎ capete iar tu ştiai asta de când îl cǎutai pe unul din ele în mulţimea de fire rǎsucite, încolǎcite, aruncate în dezordine, prinse unele sub altele şi l-ai gǎsit bucuros….

vineri, 22 august 2008

Aur la maraton

nu a ajuns încǎ la o treime din cursǎ şi deja are probleme; e în prima jumǎtate a plutonului, nici nu-şi doreşte mai mult, dar simte cum ceva se zbate în pântecul ei, fierbinte, acid; simte cum i se umflǎ, odata cu tǎlpile pe care deja nu le mai simte; nu e prima oarǎ, i s-a mai întâmplat la antrenamente, dar atunci era altceva, acum e în cursa cea mare, cursa de maraton a olimpiadei;
încearcǎ sǎ se gândeascǎ la altele ca sǎ nu mai simtǎ apǎsarea; dacǎ şi-ar fi luat gentuţa aia cu ştrasuri s-ar fi potrivit foarte bine cu chimonoul roşu cumpǎrat ieri; dar pitica cu ochii turtiţi n-a vrut cu nici un chip sǎ lase din preţ “sǎrti dolar… no, no les… sǎrti dolar, nais nais… sǎrti dolar” şi zâmbea într-una; asta o scotea din minţi; nici mǎcar nu putea s-o înjure şi sǎ plece;
e cald, e foarte cald; ar fi trebuit sǎ-şi asculte antrenorul; acum îi pare rǎu pentru ceea ce a facut înainte de cursǎ; n-a dat dovadǎ de profesionalism; un alt punct de hidratatre; apucǎ unul dintre paharele de pe marginea meselor; îl duce spre buze, apoi renunţǎ; ştie cǎ nu-i face bine; şi-l toarnǎ în cap;
strânge din dinţi şi mǎreşte pasul; sǎ ajungǎ odatǎ la capǎt; stadionul nici mǎcar nu se zǎreşte; nu-i vine sǎ se gândeascǎ cât mai e; încǎ atât cel puţin…;
şi canadianca, ce picioare strâmbe are; a stat în faţa ei pe linia de start; cum o putea doamne sǎ iasǎ din casǎ cu picioarele alea; poate doar în pantaloni; iar irlandeza…; sunt prietene vechi; a fǎcut burtǎ; probabil anul ǎsta se lasǎ, cǎ are o vârstǎ şi ea; mai bine pune mâna şi face un copil; sau altceva, nu mâna…;
senzaţia de disconfort, de durere se agraveazǎ; o clipǎ îi trece prin cap sǎ renunţe; dar ştie cǎ nu o poate face; o ţarǎ întreagǎ o priveşte la televizor, familia, prietenii; nu poate face asta; trebuie sǎ schimbe tactica; în locul paşilor mari cu arcuirea amplǎ a genunchilor, hotǎrǎşte sǎ treacǎ la paşi mǎrunţi şi deşi; îşi aduce aminte cǎ aşa alergaserǎ chinezoaicele cu opt ani in urma la Sydney; zâmbeşte; alergau ca nişte pǎpuşi de porţelan în chimonou, doar cǎ nu fǎceau plecǎciuni; acum sunt tari, au tehnicǎ, probabil o sǎ ia şi aici aurul;
iuţirea pe care şi-a impus-o a adus-o neaşteptat în primele cinci, departe de grosul plutonului; e puţin speriatǎ de asta; ştie cǎ ar trebui sǎ aplice acum toate sfaturile primite la şedinţele de pregǎtire tehnicǎ, dar simte cum îi vâjâie capul şi cum o arde pântecele; nu se mai poate aduna; trebuie doar sǎ alerge şi sǎ ajungǎ cât mai repede la stadion, la asta se concentreazǎ;
o doare; ar vrea sǎ-şi dea drumul undeva la marginea drumului, ca o cârpǎ aruncatǎ din care se scurg toate lǎturile lumii, nevǎzutǎ , neauzitǎ, nebǎgatǎ în seamǎ; dar nu poate, mai degrabǎ mai face un efort; parcǎ începe sǎ se vadǎ şi stadionul; ǎla o fi?!; ar fi trebuit sǎ-i facǎ şi ea o pozǎ sǎ ştie cum sǎ-l recunoascǎ; înǎuntru pǎrea mai mare; poate e doar foarte departe…;
strânge din dinţi; muschii picioarelor şi ai abdomenului sunt extrem de încordaţi; beton; dar a ajuns deja a doua; nici nu ştie cum; toate camerele de luat vederi sunt pe ea şi pe keniancǎ; “ruperi de ritm, ruperi de ritm” strigǎ cineva din mulţimea de chinezi de pe margine cu glas tare; “în mǎ-ta cu ruperile tale de ritm, acu ai cǎpǎtat glas, sǎ vǎd dacǎ ai fi în locul meu cum ai mai rupe ritmurile” murmurǎ printre buze recunoscându-l pe antrenor care o urmǎreşte de pe trotuar cu bicicleta;
dupǎ al doilea colţ zǎreşte stadionul şi asta îi dǎ mai multǎ putere; e imens; cât mai poate fi pânǎ acolo?! cinci şase minute şi a scǎpat de tot chinul; încearcǎ sǎ mǎreascǎ un pic pasul, apoi îşi aduce aminte cǎ a schimbat tactica în paşi mǎrunţi şi repezi din cauza problemei care o necǎjeşte nespus; nu mai vede în faţa sa decât steguleţe; nici o spinare de alergǎtoare cum era obisnuitǎ pânǎ acum, nici un picior strâmb, nici un fund cât o butie…; i se face pielea de gǎinǎ; nu ştie de ce;
a intrat pe stadion; se sperie, lumea face o hǎrmǎlaie grozavǎ; încǎ zece secunde, încǎ cinci, încǎ trei, douǎ, una…….gata a scǎpat; continuǎ însǎ alergarea ca şi cum cursa nu s-ar fi încheiat; a juns şi kenianca şi chinezoaica; uite cǎ n-a luat aurul… cautǎ din priviri pe cineva de la organizatori, o femeie;
aude în jurul ei numai “gold medal, congreciuleişǎns, congreciuleişǎns” dar nu mai are rǎbdare sǎ se mai intereseze cine a luat aurul; cineva îi dǎ un buchet mare de flori; altcineva un drapel tricolor;
îşi face loc cu greu printre braţele care o împresoarǎ ca nişte liane uriaşe, se apropie de o chinezoaicǎ micuţǎ ce pare a fi de la organizatori şi şopteşte cu glas sfârşit “toilet, toilet, please….. cǎ nu mai pot”…
(disclaimar: prezentarea de faţǎ a cursei de maraton de la olimpiadǎ este doar o glumǎ şi nu are nici o legaturǎ cu întrecerea realǎ, performanţa Constantinei Tomescu Diţă fiind una cu adevǎrat extraordinarǎ ş fiind obţinutǎ prin cu totul alte mijloace)

marți, 19 august 2008

Mimi si calul (ceva nu-i în regulǎ)

mimi scoate din poşetǎ cheia; o cheie de yalǎ pe un inel de inox; o prinde între degetul mare şi arǎtǎtor, o pipǎie ca şi cum ar analiza textura unei rochii, apoi îi dǎ drumul sǎ alunece pe curburǎ; închide ochii, alege altǎ cheie; ciuleşte urechile, nu urcǎ nimeni, e singurǎ; mai poate zǎbovi preţ de câteva secunde; altǎ cheie; mmm… asta trebuie sǎ fie cea de la birou, asta de la maşinǎ, astǎlaltǎ de la garaj…; în cele din urmǎ o gǎseşte pe cea care îi trebuie; descuie şi intrǎ; descalţǎ din mers pantofii cu toc cui, apoi îşi leapǎdǎ fusta cu un gest brusc ca şi cum ar vrea sǎ scape de o piele mult prea obositǎ;
înǎuntru miroase a cafea şi a tutun de pipǎ, a
mestec perfect dozat din tutun de Virginia, Cavendish şi Burley la care s-au adǎugat arome de portocalǎ, miere şi un strop de vanilie; ea bea cafea, el nu fumeazǎ tutun de pipǎ;
îşi dǎ drumul sǎ alunece pe canapea, apoi îşi descheie uşor, unul câte unul, al treilea, al patrulea şi al cincilea nasture de la bluza albǎ de mǎtase; primii doi sunt deja descheiaţi, suficient cât sǎ desfacǎ într-o cupǎ de crin marginea dantelatǎ a sutienului şi sânul mic şi rotund;
ceva nu-i în regulǎ; ridicǎ de jos, de lângǎ piciorul mǎsuţei cu blat de marmurǎ singurul pahar de cristal din casǎ şi îşi toarnǎ un deget de baileys; gheaţǎ;
zâmbeşte; o arde între degete cubul rece de gheaţǎ şi ezitǎ; ştie cǎ el ar fi ales alt loc, nu lângǎ baileys;
şi totuşi ceva nu e în regulǎ; îşi aruncǎ ochii de jur împrejur; lampadarul cu picior de bronz întruchipând o bacantǎ dǎnţuind este la locul lui lângǎ pat, sub geam gǎleata din plastic cu lalele galbene; pe masǎ paharul cu lapte pe jumǎtate plin şi punga goalǎ de chocapics; pe covor rǎvǎşite revistele;
şi totuşi…; se ridicǎ şi cautǎ din priviri; îl gǎseşte; un cap de cal; ascuns dupa uşǎ, pe taburet, jocul de şah cu piese din sticlǎ; lipseşte calul de negru al albului; partea de jos, rotundǎ ca o bute s-a rostogolit pânǎ la marginea cutiei şi atârnǎ doar de un vis; partea de sus înfǎţisând un cal nǎrǎvaş, jos pe covor; celelalte la locul lor, ca şi cum cineva ar fi vrut sǎ decapiteze intenţionat calul;
şi nebunii la locul lor; mimi a mizat întotdeauna pe nebuni, dar ştie cǎ ar fi trebuit sǎ mizeze pe turn; dacǎ ar fi fǎcut-o, calul nu ar fi mai ajuns probabil cu gâtul tǎiat şi sentimentul acesta cǎ ceva nu-i în regulǎ nu ar mai fi bântuit-o…

duminică, 17 august 2008

anunţ


astǎzi am fost pe plaja dintre blocuri sǎ-mi mai dezmorţesc oasele şi sǎ mǎ scutur de toropeala zilei aşa cum o mai fac din când în când, e adevǎrat destul de rar ; şi stând eu aşa pe petecuţul de cârpǎ şi fǎcând cercuri cu beţişorul în nisip asemeni lui arhimede, am rǎmas surprins sǎ vǎd cǎ numǎrul de chiştoace din nisip este pe cale sǎ depǎşeascǎ numǎrul de scoici; asta pe lângǎ alte semne de civilizaţie împrǎştiate pretutindeni, cutii de bere, peturi de plastic de diferite forme, culori şi dimensiuni, hârtii, cioburi de sticlǎ, cuie, pachete de ţigǎri, linguriţe de îngheţatǎ, beţişoare de mestecat în cafea, bucǎţi de maşinuţe şi alte subansamble din plastic, tampoane (sic!) şi multe altele, care însǎ nu fac faţǎ concurenţei chiştoacelor de ţigǎri;
într-un cerc cu diametrul de juma de metru am numǎrat 52 de chiştoace; e adevǎrat cǎ pentru unele din ele a trebuit sǎ insist în adâncime, ele fiind aşezate precum osemintele strǎbunilor în straturi, unele peste altele, în funcţie de perioada în care au vieţuit; la suprafaţǎ sunt cele din sezonul acesta, apoi la primul nivel cele din sezonul estival trecut şi tot aşa pânǎ aproape de apǎ; în jos; se zvoneşte cǎ pe plaja de la modern, câteva sute metri mai încolo, un arheolog amator ar fi descoperit undeva sub multe straturi de scoici chiar şi chiştoace de mǎrǎşeşti aflate e adevǎrat într-o stare precarǎ de conservare;
având în vedere cele de mai sus solicit şi pe aceastǎ cale autoritǎţilor statului, preşedinţiei, primului ministru, guvernului, domnului director al direcţiei apelor dobrogea litoral, domnului primar mazǎre şi zeului neptun care trecu pe aici mai deunǎzi de ziua lu’ marina, aplicarea legislaţiei europene care a fost adoptatǎ de curând şi de românia privind fumatul în spaţiile publice;
având în vedere cǎ aceastǎ legislaţie specificǎ obligativitatea instituirii unor locaţii corespunz
ǎtoare pentru fumatul în spaţiile publice, propun dotarea plajelor din constanţa cu corturi special amenajate pentru fumat, ventilate, uşoare, rǎcoroase, din materiale textile sau pvc, cu imprimeu din floricele colorate, cu acoperiş de polietilenǎ care sǎ permitǎ trecerea razelor de soare pentru a nu impieta asupra procesului de bronzare; aceste corturi vor fi dotate cu scuipǎtoare pentru stingerea mucurilor de ţigara în condiţii de siguranţǎ, cu lopǎţicǎ şi gǎletuşǎ de nisip sau cu stingǎtoare (soluţie ceva mai costisitoare) conform normelor psi în vigoare; având în vedere numǎrul mare de incumbenţi şi legislaţia în domeniul protecţiei împotriva incendiilor, poate fi necesarǎ dotarea corturilor şi cu pompier echipat cu costum ignifug, cascǎ metalicǎ cu glugǎ pentru protecţia cefei, lopaţicǎ, toporişcǎ şi harnaşamentul din dotare pentru a permite lucrul la înǎlţime dacǎ este cazul; pompierul va avea tot timpul asupra sa un furtun de incendiu de minim 100 m sǎ ajungǎ pânǎ la blocurile din spate, cu fiting pentru conectarea la chiuveta de apartament; având în vedere economia de spaţiu propun proptirea pompierului în cutiuţǎ sus lângǎ salvamar, cu menţiunea cǎ pentru a putea fi deosebiţi în caz de incident când oamenii devin confuzi, pompierul sǎ fie dotat cu vestǎ reflectorizantǎ;
integrarea pompierului în ansamblu poate creşte costurile administrǎrii plajelor, dar conferǎ o siguranţǎ sporitǎ şi în plus, în lipsa incendiilor, gǎletuşa cu nisip poate fi utilizatǎ pentru elaborarea de cafea turceascǎ iar pompierul poate fi trimis la alimentara din colţ pentru procurarea de cafea arabicǎ şi zahǎr; nu se vor aproviziona beţişoare pentru mestecat în cafea din motivele pe le-am expus mai devreme, mestecarea urmând a se efectua cu degetul; al pompierului sau al clientului, în funcţie de solicitarea celui care plǎteşte desigur…
fac menţiunea cǎ investiţiile vor mai presupune şi cumpǎrarea unui camion care va circula între corturi şi în care se vor goli scrumierele, cantitǎţile adunate urmând a fi depozitate la groapa de gunoi a oraşului, sau în cazul unui parteneriat public privat reciproc avantajos putând fi utilizate ca îngrǎşǎmânt pentru pajiştile cu iarbǎ din mamaia (din ce în ce mai rare din cauza terenurilor retrocedate diverselor autoritǎţi locale sau centrale) care sunt uscate în întregime;
sunt convins cǎ prin mǎsura propusǎ toata lumea are de câştigat:
1)
plajiştii fumǎtori, pentru cǎ vor avea condiţii de fumat la ţǎrmul mǎrii şi de plajǎ în acelaşi timp, în mod civilizat, la standarde occidentale şi în condiţii de maximǎ siguranţǎ,
2) plajiştii nefumǎtori, pentru cǎ nu vor mai fi deranjaţi de colegii lor fumǎtori
3) ministerul mediului, guvernul, preşedintele, noi toţi, pentru ca plajele vor fi mult mai curate,
4)
autoritǎţile locale şi centrale, pentru cǎ oricum ele au întotdeauna ceva de câştigat.
cu stimǎ
moşu

joi, 14 august 2008

Common sense

Majoritatea dicţionarelor traduc expresia “common sense” prin “bun simţ”, deşi mai corect ar fi cred “de bun simţ” care are altǎ nuanţǎ. Trebuie sǎ recunosc cǎ expresia englezeascǎ mi se pare mai sugestivǎ decât sinonimul românesc poate şi datoritǎ demonetizǎrii termenului “bun simţ” care este terfelit de ani buni în ultimul hal. Totuşi, mai apropiatǎ de realitate mi se pare traducerea “raţional”, gǎsitǎ într-unul din dicţionare.
Din punctul meu de vedere bunul simţ, capacitatea de a gândi raţional în orice situaţie, “common sense”-ul, este cea mai mare bogǎţie a lumii, piatra de temelie a oricǎrei construcţii, un fel de piatrǎ filozofalǎ capabilǎ sǎ transforme ţǎrâna în aur, obscurul în valoare. Orice turn, indiferent cât de înalt, trebuie sǎ aibǎ în structura sa, în coloana sa vertebralǎ raţiunea, altfel va ieşi strâmb şi hidos.
E greu de explicat ce înseamnǎ common sense, tocmai pentru cǎ prin aceastǎ sintagmǎ se înţelege totul şi nimic. Totul, pentru cǎ tot ceea ce facem ar trebui sǎ poarte amprenta raţionalului, fie şi numai pentru cǎ suntem oameni. Raţiune = facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor / treapta a doua a cunoaşterii, caracterizată prin faptul că operează cu noţiuni, judecăţi şi raţionamente (sursa: DEX). Şi nimic, pentru cǎ acest common sense nu are formǎ, nu are miros, nu are culoare. Nu îl poţi zǎri, nu îl poţi pipǎi şi chiar dacǎ ai putea ar fi probabil mai mic şi mai negru decât un purice. Şi totuşi el este la baza tuturor lucrurilor durabile, e un fel de ADN pe baza cǎruia se poate construi orice structurǎ.
Exemple sau mai degrabǎ contraexemple flagrante a ceea ce înseamnǎ lipsa raţiunii, a logicii apar la tot pasul în viaţa nostrǎ de zi cu zi.
Nu mai devreme decât ieri, la unul din jurnalele radio, am auzit cǎ în nu-ştiu-ce localitate autoritǎţile au intervenit pentru a elibera un teren pe care se instalaserǎ ilegal mai multe familii de ţigani. Bineînţeles cǎ a ieşit cu tam-tam mare. Scandal, poliţie, urlete, jandarmi, tot tacâmul… Dar buldozerele au fost mai puternice decât ţipetele pirandelor şi orǎcǎitul puradeilor iar locuin
ţele temporare au fost rase şi terenul nivelat. Ţiganii au plecat iar autoritǎţile şi-au frecat palmele mulţumite şi au bifat încǎ o acţiune reuşitǎ.
Nimeni nu s-a gândit însǎ ce o sǎ se întâmple dupǎ asta. Ce ar putea face nişte oameni care nu au locuinţe, care nu au nici venituri pentru a-şi asigura o locuinţǎ şi care duc de fel o viaţǎ nomadǎ. Ia sǎ vedem, ghiciti? Eram sigur cǎ o sǎ ghiciţi. Da. O sǎ meargǎ în altǎ localitate, o sǎ se aşeze la marginea ei, o sǎ-şi ridice alte locuinţe din lemne şi cartoane şi o sǎ locuiascǎ acolo pânǎ când alte autoritǎţi ofuscate o sǎ vinǎ cu alte buldozere şi cu alte hârtii de la primarie cu
ştampile şi semnǎturi şi o sǎ-i alunge din nou. It’s common sense!

joi, 7 august 2008

Cum sǎ recunoşti o dragoste mare

Vorbeam cu Madelin despre flirt şi la un moment dat se întreba “cum începe o dragoste mare”. I-am promis cǎ mǎ gândesc şi o sǎ încerc o pǎrere.
Deci… cum începe o dragoste mare?! În primul rând trebuie sǎ lǎmurim ce este aceea o dragoste mare. O dragoste mare este acel basm pe care nu l-ai trǎit încǎ, dar în care te visezi cu ochii deschişi, este Fǎt Frumosul pe cal alb care îşi plimbǎ poveştile atât de aproape de gene, dar niciodatǎ aproape de suflet.
O dragoste mare nici nu începe şi nici nu se terminǎ. Este ca o loviturǎ de ghilotinǎ peste un gât subţire de balerinǎ. E scurtǎ, fulgerǎtoare. Loveşte atunci când te aştepţi mai puţin, fǎrǎ sǎ ştii, fǎrǎ sǎ te poţi pregǎti. Ar trebui sǎ doarǎ, sǎ suferi, dar nu simţi decât o amorţealǎ, o fierbinţeala care îţi cuprinde întâi tâmplele pentru ca apoi sǎ se rǎspândeascǎ în tot corpul. Pentru o fracţiune de secundǎ te fulgerǎ o durere crudǎ ca o lamǎ de cuţit cǎutând înlǎuntrul, apoi endorfinele îşi fac efectul şi simţi doar cǎ pluteşti. Te trezeşti cu inima în palme şi nu mai înţelegi nimic, dar nici nu mai vrei sǎ înţelegi.
O dragoste mare nici nu începe, nici nu se terminǎ. Este doar autocombustie. O flacǎrǎ uriaşǎ apǎrutǎ din nimic şi dispǎrutǎ niciunde. Doar o patǎ neuniformǎ ca o inimǎ pârjolitǎ indicǎ faptul cǎ acolo a avut loc o teribilǎ ardere.
O dragoste mare nu dureazǎ nici mult nici puţin. Cât o alunecare de pleoapǎ. Durata ei nu se poate mǎsura în secunde. E un alt spaţiu, un alt sistem de referinţǎ, alte unitǎţi de mǎsurǎ. Şi apoi… nimeni n-a povestit niciodatǎ nimic despre o dragoste mare, pentru cǎ ea dispare ca un foc orbitor de artificii din care nu mai rǎmâne decât un pumn de cenuşǎ şi unul de amintiri. Iar dragostea cea mare continuǎ sǎ fie cea pe care n-ai trǎit-o încǎ…

miercuri, 6 august 2008

Nu joc niciodatǎ la loto

Nu joc niciodatǎ la loto. Şi nici la pronosport. Nu completez cupoane pe care sǎ le pun în urnǎ la ieşirea din magazin. Şi nici pe acelea de pe ultima paginǎ a revistelor. Şterg fǎrǎ sa citesc orice mail care începe cu “sunteţi fericitul câştigǎtor…” şi trec pe partea cealaltǎ de fiecare datǎ când îmi apare în drum o tarabǎ cu loz în plic. Nu fac asta pentru cǎ sunt superstiţios şi nici pentru cǎ nu apreciez banul. Pur şi simplu cred cǎ viaţa îmi curge sub o stea suficient de norocoasǎ pentru ca Dumnezeu sǎ-şi mai îndrepte mâna deasupra mea cu un bonus…

luni, 4 august 2008

poveşti adevǎrate în tuşe de cǎrbune

era o familie frumoasǎ rǎtǎcitǎ într-un oraş mic de provincie; el om muncitor, harnic, profesionist, ea mamǎ atentǎ, veselǎ, caldǎ, ei doi copii buni şi frumoşi
ea tumorǎ pe creier, spital, comǎ, bani, bani2, bani3, el muncǎ dublǎ, triplǎ, nesomn; ei doi copii cuminţi şi speriaţi
ea mai bine, mai rǎu, mai bine, mai rǎu, mai rǎu, mai rǎu… el la fel…
el mort, curǎţat în trei sǎptǎmâni, cancer; ea dispǎrutǎ într-un spital din care nu va mai ieşi niciodatǎ, într-o comǎ din care nu va mai ieşi niciodatǎ
ei scǎpaţi cruzi în vârtejul vieţii, bǎiatul atârnat vertical cu capul în jos între munca curatǎ pe bani puţini şi banii mulţi dar murdari, fata carne fragedǎ de schilodit în maşina de tocat a prostituţiei…

duminică, 3 august 2008

Despre spiralǎ

Cercul nu existǎ. Într-o lume cu patru dimensiuni cum este cea în care trǎim nu existǎ cerc. Pus şi simplu.
Poate fi demonstrat fǎrǎ putinţǎ de tǎgadǎ. Matematic. Sǎ presupunem cǎ vreţi sǎ trasaţi un cerc. Luaţi un compas, stabiliţi centrul cercului şi raza, apoi începeţi trasarea sa. La momentul t=t0. La momentul t=t1 aţi ajuns la un sfert din cerc. Continuaţi şi la momentul t=tx aţi terminat de rotit compasul cu 360 de grade. Dar punctul în care aţi ajuns nu este acelaşi cu cel de unde aţi plecat. Primul poate fi determinat de coordonatele X=X0, Y=Y0, Z=0, t=t0, în timp ce al doilea este determinat de coordonatele X=X0, Y=Y0, Z=0, t=t1. Punctul final se aflǎ deci pe o spiralǎ, deasupra punctului iniţial. Între coordonatele t0 şi t1 este o distanţǎ enormǎ. Între t0 şi t1 se pot întâmpla atât de multe încât cercul însuşi nici nu mai are suport. Vârful compasului poate aluneca pe hârtie, mina de cǎrbune se poate rupe, hârtia poate aluneca pe masǎ, masa se poate rǎsturna iar cercul poate sfârşi tragic într-o mâzgǎliturǎ hidoasǎ.
Cercul nu este decât o reprezentare rudimentarǎ, simplificatǎ a figurii geometrice care dominǎ viaţa realǎ - spirala. Spiralele sunt pretutindeni în jurul nostru, în alternanţa zi – noapte, în ciclicitatea anotimpurilor, în structura ADN-ului, în evoluţia modei. Dezvoltarea omenirii se face dupǎ o spiralǎ, epidemiile apar ciclic urmǎrind o spiralǎ, teoria haosului despre care am mai vorbit are ca schelet tot spirala. Cercul pe de altǎ parte nu este decât o spiralǎ care trǎieşte într-o lume incompletǎ sau imperfectǎ, o spiralǎ forţatǎ sǎ se dezvolte comprimat între douǎ dimensiuni strâmte, ca un pepene cub.
Interesant este ca cercul nu se închide niciodatǎ, deşi oamenii au crezut întotdeauna opusul. Închiderea cercului este doar o iluzie. Mereu va exista un gol între punctul din care am plecat şi cel în care am ajuns.
Dar pentru a putea visa la perfecţiune, a fost eliberat cercul.

vineri, 1 august 2008

Ce este flirtul şi ce vrea el?

Recunosc cǎ m-am facut om mare, ba am ajuns chiar moş şi nu am înţeles niciodatǎ ce este acela flirt şi ce vrea el. Bineînteles cǎ recunoscându-mi lipsurile primul lucru pe care l-am fǎcut a fost sǎ pun mâna. Pe un dicţionar. Şi uite ce spune DEX-ul: “FLIRT, flirturi, s.n. Conversaţie uşoară, cu aluzii de dragoste, între un bărbat şi o femeie. ♦ Legătură de dragoste lipsită de profunzime, nestatornică; aventură sentimentală. ♦ Persoană cu care cineva întreţine o astfel de legătură. – Din fr. flirt.”
Offf… mai bine nu mǎ uitam, pentru cǎ definiţia asta mai mult mǎ încurcǎ decât sǎ mǎ ajute. OK, hai sǎ încercǎm sǎ sintetizǎm pe baza a ceea ce ştim. Flirtul este pânǎ la urmǎ şi la urmǎ o conversaţie. Aşa-i sau greşesc?! Poţi sǎ flirtezi fǎrǎ vorbe?! Apoi ceea ce nu înţeleg… Dacǎ e conversaţie, este una desfǎşuratǎ doar de dragul de a schimba câteva cuvinte, e un prilej de a înfoia aripile frumos colorate şi a le undui în soare mai mult din narcisism decât din nevoia de comunicare sau de a stabili legǎturi, sau are un scop precis fiind un fel de preludiu verbal…..?!
Cât despre definiţia din DEX, cum spuneam, mai rǎu mǎ încurcǎ. Are de-a face flirtul cu dragostea?! Cred cǎ este o contradicţie de termeni, chiar în definiţia DEX-ului. Dragostea presupune profunzime, flirtul lipsǎ de profunzime… Şi pânǎ la urmǎ e conversaţie sau e legǎturǎ?! Dacǎ e o legǎturǎ, ce fel de legǎturǎ?! Este una metafizicǎ sau este una cât se poate de fizica bine delimitatǎ în timp şi spaţiu, cum ar fi sǎ spunem liftul oprit din întâmplare între etajele opt şi nouǎ?!
Şi ca sǎ fiu sigur cǎ înţeleg bine şi sunt în pas cu lumea, am aruncat un ochi şi în webster. “Flirt -
intransitive verb; 1: to move erratically, 2 a: to behave amorously without serious intent b: to show superficial or casual interest or liking <flirted with the idea>; <flirting with poetry>3: to come close to reaching or experiencing something —used with with<flirting with disaster>flirted with 100°>”.
Zǎu dacǎ mai înţeleg ceva! Frivolitatea acţiunii este punctatǎ şi aici, asta e clar. Dar dacǎ definiţia româneascǎ mǎ fǎcea sǎ cred, ba chiar sǎ fiu convins cǎ flirtul e pânǎ la urmǎ o conversaţie, websterul dimpotrivǎ îmi spune cǎ flirtul înseamnǎ chiar acţiune - “
behave”. Şi atunci unde mai este preludiul…?!
Şi hai sǎ zicem cǎ mǎ mai descurc oarecum cu definiţia, dar sǎ mǎ pici cu ceara dacǎ înţeleg ce vrea el flirtul, ce urmǎreşte. Care e finalitatea? Sau e… fǎrǎ finalizare?!
Rǎmân profund recunoscǎtor oricui poate oferi informaţii pentru clarificarea problemei.