sâmbătă, 28 octombrie 2017

căsuța cu pereți zgribuliți

porneam atât de devreme încât mugurii luminilor
erau mai rari decât tristețile de pe buzele florilor
alegeam de fiecare dată primul compartiment liber
din trenul cu navetiști
și-mi lipeam privirile de fereastră
trenul trecea negrăbit atât de aproape de căsuța roșcată
cu pereți zgribuliți
încât o puteam vedea clar pe femeia în cămășuța de in
cu bretele subțiri
spălându-și fața în ligheanul alb
ce căsca larg din smalțul ciobit
lumina opaițului se juca pe obrazul trandafiriu
coborând leneș peste umărul cutezător
odată cu ștergarul înțepat în albastru

într-o zi am întâlnit-o pe o stradă pietruită din oraș
avea rochia înflorată și ochii strălucitori
trenul n-a mai trecut nicicând de atunci
atât de aproape de căsuța cu pereți zgribuliți


joi, 12 octombrie 2017

flamingo

nu mai văzusem niciodată un flamingo, până ieri când mi-a ieșit în cale unul pe Emanoil Porumbaru colț cu Uruguay; e o cofetărie mică acolo unde servesc cele mai bune clătite cu dulceață de trandafiri din lume; avea corpul rotund ca o barcă plină cu rujuri de damă, picioarele drepte asemeni brațelor unui sextant cu care poți calcula dimensiunea celui mai important pas de făcut și gâtul lung ca un catarg de corabie adulmecând spre noi călătorii
la prima vedere am crezut că e un vas de ceramică în care primăria a plantat zâmbitoare petunii, până când a întors capul spre mine a deschis ochii mari și a țipat ascuțit “hi!”; tiii… ești o minune - m-am bucurat ca un copil - un flamingo adevărat și încă unul vorbitor - m-am răsucit bătând din palme și din gene într-un picior; pe dracu - m-a dezumflat el - sunt un stomac tânjind după clătite cu dulceață de trandafiri
i-am dat să muște din bucata mea, era tocmai miezul la rând cu dulceață din plin, iar el a plescăit pofticios, a înfulecat toată bucata și a explodat de încântare lăsând în urmă doar o dâră groasă de parfum roz de roze…


luni, 9 octombrie 2017

emoții

îmi spălam fața
și pe măsură ce apa îmi inunda privirea
ea devenea din ce în ce mai clară și mai senină,
atât de clară și de senină
încât am putut vedea limpede
cum stropii se strecoară pe sub mantia globului
și alunecă pe interiorul obrajilor
în lacrimi rotunde


joi, 5 octombrie 2017

octombrie

azi vântul bate nărăvaș dinspre larg
e octombrie
marea tremurândă a adus la țărm
alge, scoici colorate
și trupul tău înfășurat în valuri
de ce te-ai îmbrăcat așa subțire
e frig azi
te întreb încercând să-ți aranjez
breteaua transparentă a sutienului
visele nu au nevoie de haine
șoptești strecurându-mi-te ca un abur
printre cuvinte