Scufiţa Roşie (uşor modificatǎ, restilizatǎ, tunatǎ, dar absolut adevǎratǎ)

A fost odatǎ ca niciodatǎ cǎ dacǎ n-ar fi cu siguranţǎ nici nu v-aş povesti, a fost o fetiţǎ pe care o chema Scufiţa Roşie. Şi i se spunea Scufiţa Roşie din cauza bǎsmǎluţei pe care o primise în dar de la bunicuţa ei pe când nu era decât o copiliţǎ micǎ şi nǎzdrǎvanǎ.
Şi într-una din zile a aflat Scufiţa Roşie cǎ bunica a cǎzut bolnavǎ la pat. Şi fiindcǎ sistemul de sǎnǎtate e la pǎmânt cǎ nici nu ştie bunica unde sǎ se mai ducǎ şi ce sǎ mai facǎ pentru cǎ medicul de familie care trebuie sǎ-i dea trimitere cǎ fǎrǎ trimitere nu poţi sǎ mergi nicǎieri e tocmai douǎ sate mai încolo cǎ de când e şi învǎţǎmântul la pǎmânt nu mai vine nici un doctor în sat cǎ nici nu mai sunt şi nici condiţii sǎ vie n-au cǎ acuma a ajuns un doctor la zece sate şi douǎ comune şi cǎ oricum când vine degeaba vine cǎ îi dǎ o bucatǎ de hârtie sǎ se ducǎ sǎ facǎ analize la spital la oraş cǎ zice cǎ nu ştie ce are cǎ e femeie bǎtrânǎ şi au început s-o lase toate cǎ şi acolo la spital la oraş a fost o datǎ şi a jurat cǎ nu se mai duce cǎ nimeni n-a bǎgat-o în seamǎ şi a stat la uşǎ la doctor de dimineaţa pânǎ seara şi seara când a dat sǎ intre a întrebat-o o fǎtucǎ cu unghii maro şi ochii mov sprijitǎ în uşǎ cǎ dacǎ are programare cǎ dacǎ n-are programare sǎ se ducǎ la fişier sǎ-şi facǎ programare şi sǎ vinǎ sǎptǎmâna viitoare cu fişa în mânǎ tot de la fişier şi nu s-a mai dus, s-a gândit Scufiţa Roşie sǎ-i facǎ o vizitǎ bunicii.
Şi a luat Scufiţa Roşie un coşuleţ şi a început sǎ punǎ în el toate bunǎtǎţile pentru bunica. A pus acolo un salam de Sibiu din ǎla de se taie felii subţirelee subţireleee cǎ-s trei la suta de mii vechi şi un caşcaval din ǎla bun cu gǎuri mari de-s mai scumpe gǎurile decât caşcavalul şi o sticlǎ de vin Serego Alighieri Possessioni Rosso 2005 cǎ bǎuse ea cu un amic într-o searǎ şi i-a plǎcut tare şi doi ciorchini de struguri de la arabi cǎ la noi mai e vreo lunǎ pânǎ se coc da la arabi cresc de n-au aer de fapt chiar n-au aer cǎ soarele e puternic şi topeşte tot aerul de pun arabii aer condiţionat acolo unde cresc strugurii ca sǎ nu se topeascǎ chiar tot aerul şi douǎ ciocolate toblerone una albǎ şi alta cu alune şi alviţǎ cǎ tare îi plac şi bunicii dulciurile. Şi a ajuns Scufiţa Roşie la casǎ la casa de la mall nu la casa bunicii a plǎtit cu cardul de la tata şi doamna de acolo i le-a pus în douǎ pungi biodegradabile şi i-a luat coşuleţul înapoi cǎ a zis cǎ aşa e acuma legea ca sǎ nu se mai împrǎştie pungile pe câmp de parcǎ pungile se împrǎştiau cǎ nu erau biodegradabile se împrǎştiau cǎ le aruncau oamenii aiurea.
Şi le-a pus Scufiţa Roşie frumos în Peugeotul ei roşu primit cadou la majorat cǎ între timp îşi pierduse bǎsmǎluţa şi a plâns şi ce-a mai plâns şi a zis tata al ei stai liniştitǎ fatǎ cǎ dacǎ ţi-ai pierdut bǎsmǎluţa îţi ia tata alta şi i-a luat Peugeotul ǎla roşu ca bǎsmǎluţa şi cu tavanul de se împacheteazǎ frumos vara ca sǎ vadǎ toate piţi scaunele capitonate în piele şi bordul din lemn de nuc comandǎ specialǎ.
Şi a purces Scufiţa Roşie la drum, cǎ ştia bine drumul cǎ tot în partea aia mergea şi ea în weekend sǎ se relaxeze în Poianǎ cǎ are acolo un club unde îi place ei tare tare mult cǎ la munte e aer curat linişte şi verdeaţǎ. Şi a ambalat Scufiţa Roşie motorul cǎ îi promisese Ginuţei cǎ se întoarce pânǎ seara sǎ meargǎ cu gaşca în Bamboo şi fiindcǎ l-a ambalat tare tare i-a fǎcut semn frumuşel un nene miliţian sǎ tragǎ pe dreapta cǎ mergea cu o sutǎ prin Comarnic dar ea i-a trimis din fugǎ trei bezele şi poliţistul a rǎmas trǎsnit în mijlocul drumului cǎ a vorbti şi cu ǎla de lângǎ el care citea pe televizor numǎrul de la maşinǎ şi viteza cǎ uneori le citea invers le zǎpǎcea şi trebuia s-o lase baltǎ sǎ o lase şi pe ea baltǎ cǎ cine ştie a cui fatǎ e şi mai bine sǎ fie acolo şi mâine decât sǎ de-a amenzi aşa de-a-mboulea.
Şi a mai mers Scufiţa Roşie ce a mai mers greu tare a mers cǎ nu-i uşor sǎ înghesui o sutǎ de mii de maşini pe zi pe o singurǎ bandǎ de circulaţie cǎ dacǎ miniştrii ǎia ai transporturilor îşi vedeau şi ei de treabǎ în loc sǎ-şi vadǎ de şmenuri cu baronii asfalturilor cǎ aşa scrie la ziar aveam şi noi autostradǎ pânǎ la Braşov la tu-ndushumeu mǎcar dacǎ nu pânǎ la Sibiu sau chiar pânǎ la unguri cǎ ne aşteaptǎ ǎia cu autostrada la graniţǎ dǎ li s-au lungit pupilele şi noi o târâm cu boii şontîc şontîc cine ştie când om mai ajunge pânǎ la ei şi nu numa cǎ-i îngustǎ da-i plinǎ de gropi şi când plouǎ e jale cǎ abia se mai poate merge. Şi a ajuns în cele din urmǎ Scufiţa Roşie nu la bunica ci aproape acolo unde se terminǎ şoseaua şi începe drumul de ţarǎ cǎ au oamenii ǎştia un program de pietruire a drumurilor comunale cu bani de la uie da la ei în sat s-a blocat şi cicǎ-şi ia uie banii înapoi cǎ primaru şi cu alti vreo doi au dus piatra la ei în curte au stivuit-o frumos una peste alta d-a ieşit nimeni nu ştie cum ditamai viloaiele în loc sǎ iasǎ drum de ţarǎ pietruit cun scria în proiect da o fi fost fo greşealǎ acolo în proiect şi a tras Scufiţa Roşie Peugeotul la marginea drumului l-a închis şi a sunat de pe celular la primǎrie sǎ vinǎ cineva din sat s-o ia cu cǎruţa cǎ nu putea sǎ-şi strice tocurile pe drumurile alea de ţarǎ neasfaltate şi dupǎ aia a mai aşteptat o jumǎtate de orǎ sǎ vinǎ Moş Gheorghe cu cǎruţa cǎ-şi fǎcuse un car de nervi cǎ Moş Gheorghe trebuise sǎ se întoarcǎ întâi acasǎ de la cosit şi sǎ înhame caii la cǎruţǎ cǎ nu erau înhǎmaţi erau duşi la pǎscut cu Ionel cǎ Ionel acuma cu asta se ocupǎ duce caii şi vacile la pǎscut cǎ la şcoalǎ nu mai merge cǎ a zis mǎ-sa cǎ ce-i trebuie şcoalǎ cǎ nici Becali şi nici Guţǎ n-are şcoala şi e plini de bani şi cǎ dacǎ i-o trebui vreodatǎ şcoalǎ o face-o şi el cum a facut-o şi ǎştia dǎ ceva acolo la domnii profesori la şcolile astea particulare şi îi dǎ şi lui o diplomǎ cǎ ce le-o cade mâna sǎ-i dea şi lui dupǎ ce i-a dat la atâţia. Şi pânǎ la urmǎ a ajuns Moş Gheorghe şi a lǎsat-o chiar în faţa casei bunicii cǎ s-a codit oleacǎ ar fi vrut s-o lase la poartǎ da ea a insistat sǎ deschidǎ şi poarta mare şi sǎ bage cǎruta înǎuntru şi s-o lase în faţa uşii.
Şi bunica era bolnavǎ la pat de nici n-a recunoscut-o cǎ i-a dat pungile cele biodegradabile şi tare s-a mai bucurat bunica de i-a şi zis “vai bunico dar de ce ai ochii ǎia aşa de mari?!” dar ea i-a zis sǎ stea liniştitǎ cǎ e din cauza dioptriilor nu din cauza bucuriei cǎ pe urmǎ şi-a scos ochelarii şi într-devar nu mai avea ochii aşa de mari. Şi a pupat-o bunica şi a dat s-o pupe şi Scufiţa Roşie da n-a nimerit o datǎ n-a nimerit a doua oarǎ cǎ pânǎ la urmǎ i-a şi zis “vai bunico da de ce ai obrajii aşa de mici?!” şi ea i-a zis cǎ tot din cauza ochelarilor e da ai fetei cǎ i-a spus cǎ mai bine îşi scoate ochelarii de soare înǎuntru dacǎ nu vrea sǎ-şi rupǎ picioarele prin vre-un colţ de mobilǎ şi ea s-a-nvoit deşi erau Prada. Şi tare s-a mai bucurat bunica cǎ i-a venit nepoţica şi a poftit-o sǎ şadǎ lângǎ dânsa pe pat şi i-a povestit câte şi mai câte despre unchiul Grigore care-şi pierduse de vreo doua sǎptǎmâni slujba cǎ venise criza şi peste ei despre mǎtuşa Mǎrioara care-şi pierduse şi ea de vreo douǎ sǎptǎmnâni mâna în gaterul de la ocol şi despre Costeluş şi despre Georgel şi despre Mihaela şi despre alţii pe care nici nu-i ştia cǎ nu mai fusese de mult pe la bunica de vreo cinşpe ani. Şi i-a mai povestit şi despre bunicu care murise cǎ ce om bun şi cu frica lui Dumnezeu fusese nu cum sunt tinerii din ziua de azi cǎ nu pun mâna nici pe carte şi nici pe sapǎ ci mai mult pe coapsa fetelor şi le lasǎ una douǎ cu burta la gurǎ cǎ aşa pǎţise şi Anica fata vecinei cǎ plecase în Italia menajerǎ şi se întorsese femeie şi cu plod în poalǎ da i l-a lǎsat mumǎ-sii şi a plecat iar cǎ ea a zis cǎ tot menejerǎ vrea sǎ fie cǎ e mai uşor decât femeie. Şi i-a povestit bunica cum erau ele mici şi se jucau în grǎdinǎ adicǎ ea şi sorǎ-sa care era dusǎ în America cu un evreu putred de bogat da cam cârpǎnos cǎ mereu le scria ca i-a luat o rochie cǎ i-a luat altǎ rochie cǎ i-a luat altǎ rochie cǎ ele se gândeau cǎ ce face cu atâtea rochii da el le lua din sifonier sǎ le vândǎ cǎ cicǎ e crizǎ mare şi sǎ mai scoatǎ şi ei nişte bani cǎ toţi se duceau pe renci cǎ aveau ditamai renciul cǎ el i-a tot zis sǎ facǎ nişte îngeraşi mici mici sǎ umple curtea cǎ tare s-ar bucura şi el da ea nu şi nu cǎ pe urmǎ îşi face dungi d-alea de nu se mai ia pe burtǎ şi pe coapse de se vede urât la piscinǎ când iese dupǎ-amiezile şi o vǎd vecinii mai ales grecu ǎla brunet care stǎ douǎ case mai încolo şi care trece mai mereu pe la ea s-o întrebe dacǎ n-are nişte sare sau nişte amoniac sau nişte praf de copt când nu-i bǎrbat-su acasǎ cǎ iar a fǎcut nu ştiu ce bunǎtǎţi da i s-a terminat alea exact când era aproape gata cǎ dacǎ vrea poate sǎ treacǎ sǎ guste. Şi-a gustat da ǎl bǎtrân nu ştia nimic despre ce gustǎ grecu. Şi i-a tot povestit bunica şi ea se tot uita la ceas cǎ ştia cǎ o aşteaptǎ Ginuţa sǎ meargǎ la Bamboo şi bunica nu mai tǎcea cǎ pânǎ la urmǎ i-a şi zis “vai bunico da ce gura mare ai” cǎ aşa era în scenariu nu de-alta cǎ altfel n-ar fi zis-o cǎ ea e fatǎ politicoasǎ de-o învǎţase mǎ-sa. Şi bunica n-a zis “ca sǎ te mǎnânc mai bine” da ştia ea pe unu care voia s-o mǎnânce cǎ se întâlniserǎ în club la Mamaia şi el i-a pus o mânǎ pe fund şi ea i-a zis sǎ se poarte cuviincios cǎ nu-i ţǎrancǎ de la Izmereni da el i-a zis cǎ chiar de acolo e cǎ are afaceri cu lemn în zonǎ şi dacǎ vrea s-o facǎ sǎ treacǎ pe-acolo. Şi a trecut dacǎ tot era prin zonǎ da mai bine nu trecea cǎ omul de la ţarǎ tot om de la ţarǎ rǎmâne cǎ dupǎ ce i-a fǎcut ce i-a fǎcut s-a trezit acasǎ şi fǎrǎ celular şi fǎrǎ euroii ǎia care-i ţinea în portofel aşa pentru orice eventualitate de-a trebuit sǎ plǎteascǎ Ginuţa şi consumaţia ei cǎ pânǎ la urmǎ s-a dus şi la poliţie şi l-a reclamat cǎ-ştia-s ca lupii domn’le te sfâşie nu alta ǎştia trebuie împuşcaţi pentru ǎştia nu trebuie sǎ ai milǎ şi poliţistul a dat din cap cǎ da cǎ ştia şi el povestea cu Scufiţa Roşie şi cu lupul cel rǎu şi nu i-ar fi stat deloc rǎu în rolul vânǎtorului cel viteaz da a zis cǎ nu poate fi împuşcat şi cu atât mai puţin sǎ i se taie… cǎ nu e sezon de vânǎtoare la lupi şi cǎ dacǎ îl prinde ǎia de la ocolu silvic poate sǎ aibǎ neplǎceri deşi ea e domnişoarǎ drǎguţǎ aşa cǎ au zis sǎ nu-l mai acuze şi de viol cǎ nu era deloc clar dacǎ se poate dovedi cǎ sǎ cam dusese de bunǎ voie da sǎ mai continue investigaţiile amândoi prin pǎdure cǎ poate mai gǎsesc nişte clue printre frunze cǎ aşa vǎzuse el în filmele ale cu siesai ci doar de furt da nici de ǎla n-ar fi trebuit cǎ peste douǎ zile a gǎsit şi celularu şi banii cǎ îi cǎzuserǎ între scaune când a coborât sǎ ia benzinǎ pentru roşcatǎ şi-un evian pentru ea de-a ajuns la timp şi la Bamboo.
Şi uite aşa au trǎit fericiţi pânǎ la adânci bǎtrâneţi asta dupǎ ce şi-au mai fǎcut nişte injectii d-alea cu botulinǎ sǎ-şi mai îndrepte pielea pe ici pe colo cǎ a zis Ginuţa cǎ de ce sǎ stea banii ǎia aşa nefolosiţi cǎ circulaţia banilor revigoreazǎ economia şi cǎ poate ieşim şi noi cu ocazia asta din crizǎ cǎ la ele le stǎ bine oricum da mai bine şi mai bine frumoase şi deştepte.
Şi-am încǎlecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa şi-am încǎlecat pe-o roatǎ şi v-am spus povestea toatǎ şi-am încǎlecat pe-o bicicletǎ furatǎ da v-am spus o poveste adevǎratǎ .