Din spate Chiştoacă mă tot glodeşte cu degetul. O vreme mă
fac că nu simt apoi exasperat mă reped furios în el.
- Ce-ai bă, ai viermi în cur de nu stai potolit?!
Îmi ajung emoţiile mele, nu-mi trebuie să le suport şi pe
ale altora. Chiştoacă are ochii urduroşi, îşi freacă mâinile agitat, şi-şi
rostogoleşte maxilarul inferior peste cel superior ca şi cum ar muşca nervos
dintr-o zăbală imaginară. Din când în când bagă mâna în buzunar, scoate câteva
bancnote ghemotocite, le numără înfrigurat, apoi le îndeasă grămadă la loc.
- Auzi Moşule n-ai să-mi dai şi mie zece lei? - se smiorcăie
la mine ca o lipitoare la vena cavă.
- Bă Chiştoacă eşti tâmpit, doar n-ai venit aici fără bani?!
- Ba cu bani, dar mă gândeam că dacă-mi mai dai zece lei pot
să mai intru o tură.
E complet tâmpit Chiştoacă. Îi ard cu forţă un cot în
stomac. Chiştoacă geme scurt, se îndoaie, apoi se desdoaie şi se întinde
peste umărul meu spre Feri-Baci.
- Feeeri-Baci, Feeeri-Baci, pssst… - sâsâie el pe lângă
urechile mele ca un şarpe viclean. Feri-Baciuuu, n-ai să-mi dai şi mie zece
lei?
Feri-Baci e un ţăran zdravăn de undeva din inima
Transilvaniei. E ungur. Feri-Baci are doi şi zece înălţime, un metru lăţime, un
cap paralelipipedic îndulcit ici şi colo de curburi scurte şi nervoase şi împănat
cu concavităţi adânci ca găurile de obuz, precum şi cu văi lungi şi drepte ca
Marile Canioane, de zici c-a fost sculptat când Dumnezeu avea crampe. Feri-Baci
are ceva din înfricoşenia lui Frankenstein şi din candoarea brută a lui Shaggy.
O vreme îl ignoră pe Chiştoacă apoi se întoarce domol şi tună înspre el de mi-e că aude şi la comandamentul armei din Ministerul Forţelor Armate.
O vreme îl ignoră pe Chiştoacă apoi se întoarce domol şi tună înspre el de mi-e că aude şi la comandamentul armei din Ministerul Forţelor Armate.
- Apăi băăă, dacă-ţi daaau ţie zece leeei mieee ajunge doar
s-o baaag pă treeei sferturi. No, amu n-am!
Răspunsul lui Feri-Baci cel hâtru mă face să izbucnesc în râs.
- Stai, cine-i acolo? - se aude deodată un glas ascuţit
spintecând noaptea şi râsul mi se încleştează în beregată. Înlemnim cu toţii. Prin rana crăpândă se preling stropi de întuneric,
acoperind în pete mari dejurîmprejurul.
- Luminează-ţi faţa! - revine glasul spintecător după ce primeşte
confirmarea aşteptată.
Omul o face şi constatăm cu stupoare că e comandantul gărzii
în persoană. La dracu, Faţălungă iar a adormit în post. Ne facem mici şi intrăm
unul în altul ca un morman de mantale aruncate în mijlocul magaziei de la
intendenţă pentru recondiţionare. Trebuia să fim hăt departe acum dacă tâmpitul
de Faţălungă nu adormea în post şi ţinea de şase aşa cum ne-am vorbit.
- Bucur - se aude din ce în ce mai stins un capăt al
parolei.
- Bucureşti - mormăim cu toţii, apoi liniştea e ruptă în două
de o scatoalcă ce cade greu peste ceafa lui Faţălungă.
- Adormişi în post, îî? Mama ta de pramatie! Cum dracu şi-or
fi imaginat ăştia că scot oameni din voi io nu înţeleg - îşi ţine locotenentul
discursul pregătit pentru asemenea ocazii. Păi dacă eram io acu inamicul nu te
suprindeam cu curu gol mă dobitocule?! Nu-ţi luam arma şi-ţi băgam baioneta-n gât
mă?! Curtea Marţială te paşte bă, Curtea Marţială! Nu-ţi dai seama că cu
atitudinea asta a ta îţi pui în pericol nu numa pe tine da şi camarazii?!
Încep să-l înjur în gând pe Stâlpu. Stâlpu e sexpertul unităţii.
Sănătos la cap nu-i, e într-o dungă cu siguranţă. El a pus la cale toată
afacerea. M-a prins de mânecă pe hol ieri "Aduci patrujde lei şi-ţi faci
treaba. Zece mie c-am organizat totul şi treizeci fetei care-i cu execuţia. La
Cocina lu Vilae, la miezu nopţii". Stâlpu i-a pus pe trupeţi să-i scoată
pe Maioru Pigu, pe Lentcolonelu Tomberon, pe Maiorul Pitulice şi pe Căpitanul Mărar
din cotineaţă şi să le dea drumul în păpuşoi, să cureţe bec locul, să pună paie
noi. P-ăia mici, pe alde plutonierii Prislop, Obidă, Aghiazmă, Cucuvea şi p-ăilalţi
fără nume i-a lăsat în cotineaţa de alături, că cică să fie şi ceva guiţat, să
nu se prindă careva c-au evadat cu toţii. Tot el a vorbit cu fata cu execuţia şi
cu Faţălungă care era de gardă să ţină de şase. Maioru Pigu, Lentcolonelu
Tomberon, Maiorul Pitulice şi Căpitanul Mărar erau acolo mai mult de gura lu
Nea Nicu, că cică să-i arătăm că avem şi noi autogospodărire. Mai aveam şi ceva
porumb şi cartofi şi morcovi de autogospodărire. Singuri morcovii de autogospodărire
n-ajungeau niciodată pe vreo masă, căci pe măsură ce-i scoteam cu baioneta din
pământ îi şi curăţam şi-i haleam. Trei în stomac, unul în coş.
Lui Corcovete nu i-am zis dintotdeauna Stâlpul. Înainte îi
ziceam Prăjina, că era lung şi uscat ca o zi de post, dar de la întâmplarea cu
blana i s-a dus buhul. Reparam într-o zi la o baracă în care se făceau vara
cursuri de tactica şi strategie. Locotenentu îi zice lu Corcovete care e ăl mai
spirt şi mai dezinhibat dintre toţi: "Corcovete, dă fuga la magazie şi adă
repede o blană lungă.” Şi stăm, şi stăm cu teslele alea ridicate aşteptând să
vină blana. Vreo jumătate de oră, timp care ar fi fost suficient să taie
copacul, să-l treacă prin joagăr, să-l mângâie cu abrichtul şi să-l mai şi
şteargă de rumeguş cu mâneca tunicii în drumul înapoi, îl tot aşteptăm pe Corcovete
şi el nu mai apare cu blana. În schimb apare cu o cârpiţă mică din aia de şters
ochelarii, făcută ghem în pumn. Când l-a văzut locotenentul s-a crucit "Ce
faci bă Corcovete?!" "Domn locotenent raportez, blană n-am găsit în
toată magazia oricât am răscolit, da am şutit o piele de căprioară din
portochelaru lu plutonier Macovei". A râs ăla de s-a prăpădit, s-a ţinut
cu mâinile de burtă mai mult decât a căutat Corcovete blana. Şi în cele din
urmă, cu lacrimi în ochi încă, a reuşit să îngaime "Bă Corcovete, tu eşti
mai prost ca un stâlp de telegraf zău! Măcar ăla sprijină pe umeri nişte fire
prin care trece ceva informaţie, da p’ân capul ăla al tău nu trece niciun pic
de informaţie, să fiu al dracu!" Şi de-atunci aşa i-a rămas porecla,
"Stâlpu".
Locotenentul de gardă se opreşte să tragă aer în piept,
oprire care-mi permite să fac o scurtă recenzare a camarazilor rămaşi pe
redute gata să fie surprinşi de duşmanul însetat de sânge şi de beregăţi crăpânde. Păi vreo 25 sunt în permisie că doar e sâmbătă, vreo zece au sărit
gardu şi sunt la băută, vreo 6-7 sunt la discotecă, vreo trei sunt duşi să-şi
ia de-ale gurii, a lu Bârciu trebuie să fie iar la spital în comă alcoolică,
iar noi ăştilalţi rămaşi aici trecem în tranşe pe la cocina lu Vilae. Nici nu
ştiu dacă o mai fi cineva prin dormitoare. Doar plantoanele şi ofiţerul de
servici care trage la aghioase.
Nu-i a bună! Şerpii ăştia ai mei din stomac au înnebunit de
tot, se zvârcole de parcă ar veni sfârşitul lumii. Trebuie să facem ceva căci
traseul gărzii trece nu departe de cocina lu Vilae şi din când în când câte un comandant
curios mai aruncă câte un ochi spre bucălaţi. Dumbravă, care era primul la rând, iese
pe burtă din grămada ordonată ca la rugbi şi dă năvală peste Miţa şi peste ăla
de era înăuntru la lucru. După el intră şi ăilalţi. Eu îmi fac cruce, în faţa
mea mai e Feri-Baci. Dacă mai încape şi ăsta eu precis nu mai am loc. Stabilimentul
are vreo doi metri pătraţi şi vreo optzeci înălţime. Locotenentul i-a mai tras
o scatoalcă după ceafă lui Faţălungă şi vine drept spre noi. Feri-Baci e
aproape intrat, i-a mai rămas afară doar o mână căreia nu-i găseşte loc încă şi
încearcă să smulgă o ulucă, să-şi bage mâna înăuntru şi să proptească uluca la loc.
Mă arunc peste el şi încerc să intru printre spinarea lui şi acoperişul jos al
cotineţii. Cineva închide portiţa în urma mea. Suntem zece suflete înghesuite în
cocina în care până la amiază se lăfăiau patru porci dolofani. Alunec până în
spate peste spinările tuturor, le ocolesc elegant înjurăturile şi dau nas în
nas cu Miţa. E altfel decât îmi închipuiam. Are o faţă rotundă de copil, ochi
mici, umeri firavi. Are părul drept, tuns scurt şi un breton la linie undeva la înălţimea
sprâncenelor, ca o şcolăriţă. "Şşşt..." se aude lung ca un şuierat de
tren dispărând în depărtare, apoi imediat desluşim paşii apăsaţi ai
locotenentului. Miţa îmi înconjoară capul cu braţele şi mă trage spre ea. Mă sărută
lung şi apăsat. Are buze moi şi zemoase. Şi gust de ciocolată cu marţipan şi
mentă are gura Miţei.
E aproape trei noaptea. La baie e plin ochi. Ce dracu i-o fi găsit pe
toţi?! Unii se bărbieresc, alţii îşi spală lenjeria sau cămăşile. Stâlpu stă
aplecat deasupra chiuvetei şi îşi spală instrumentele. Eu am venit să fac duş.
- Bă, să ţi le speli bine cu săpun şi cu alcool c-are asta şi
sifilis şi gonoree şi tot ce vrei. Şi nu ţi-ai dori să te întorci în civilie gătit
- mă îndeamnă Stâlpu zâmbind părinteşte şi-mi face cu ochiul.
Ce dracu să spăl, că n-am facut nimic?! Îmi ling doar buzele. Au gust de mentă
şi ciocolată cu marţipan...
14 comentarii:
hahahahahhaah!
Adica asa???
haahahahhah!
Eu sunt disperat ca nu se incarca videoclipul si nu pot sa vad ce e acolo ! Bazat pe poveste speram sa fie un cantec cu cativa militari sexy. Uite unul cu militari norvegieni sexy care canta la un moment dat si despre Romania, ca inca facea parte oficiala (si pe NATO) din regiunea Balcani la vremea razboaielor din fosta RSF Iugoslava. (S-a mai schimbat clasificarea regionala de atunci...chiar as putea sa spun ca am fost oarecum dezamagit asa la nivel efectiv romantic nostalgic literar cand am auzit ca s-a schimbat.)
http://www.youtube.com/watch?v=xu8Iotgll8A
rudolpheeee...
eu te-am mai rugat sa nu mai faci comentarii mai lungi decat insemnarea clientului...
si sa fie mai la obiect un pic! ;)
@lafee
eeee... povesti de cazarma...
haaa... da tu trebuie sa fi auzit multe povesti din astea cazone; e adevarat, spuse din partea cealalta a palniei... :)
La noi era vara si frumos pe malu' Argesului. Venea fiecare cu patura lui...
venea fiecare cu patura lui, sau venea fiecare cu patura ei?!
:))))))
PS: sa mai scrii mosule ! mie mi-a placut ! ;)
:) mai scriu daca ti-a placut....
Super faina! Si pitoreasca! Imbinarea dintre imaginativ si real devine mereu poveste sub pana ta, Mosu. Ma tot intreb cum gasesti asa nume sonore si memorabile? :)
La Radu Mucegaiuri am mai intalnit acest har de povestit. Tare-s bucuroasa ca va pot citi.
Sa te tina Cerul sanatos si inspirat, dar si dornic de a ne mangaia cu vorba-ti scrisa.
norocos mos! s/a ales cu o delicatesa, ciocolata cu menta! ;)
@irina
eiii, cu numele astea e simplu, deschid la nimereala o carte si citesc cuvintele cu care incep primele 3 randuri; de exemplu pitulice, marar, tomberon… ;)
ma bucur ca-ti plac irina, mai incercam atunci… :)
@9
m-am ales cu ce-a fost mai sanatos, nu?!
Trimiteți un comentariu