sâmbătă, 12 decembrie 2015

prietenul meu MIC

MIC era prietenul meu. Venea de pe Steaua MCXX2CW în fiecare sâmbătă să ne jucăm. MIC nu era mai mai mic decât mine ca vârstă, dar avea corpul unui copil de doi ani. Aşa erau toţi ai lor, scunzi şi rotunzi.
MIC avea un costum spaţial verde cu fante lunguieţe în jurul ochilor. Avea multe fante costumul spaţial al lui MIC, de jur împrejurul rotundului de verde. MIC vorbea întruna, toţi cei de pe Steaua MCXX2CW erau grozav de vorbăreţi. Mi-ar fi plăcut să-i văd buzele atunci când vorbeşte, dar el nu purta niciodată cască, doar ochii îi treceau dincolo de materialul rezistent la radiaţii prin lentilele groase de plastic, altceva nu răzbătea din el. Şi bineînţeles nici ochii nu se vedeau, căci plasticul era complet opac. Eu doar îmi imaginam cum trebuie să arate MIC. De altfel nu ştiam nici măcar cum îl cheamă. Sistemul de decodare a vocilor scotea un schelălăit ca de câine izbit cu piciorul atunci când MIC îşi spunea numele. Numele acesta l-am inventat eu.
MIC trăgea dungi adânci cu sabia laser în colbul gros din grădina casei. Încerca să deseneze o navă spaţială. Ce altceva puteam să facem într-un mediu atât de sinistru?! La un moment dat MIC s-a oprit din rostogolire. Sabia laser se poticnise într-un glod dur. MIC a început să-l râcâie cu sabia.
- Ei, ce-i asta? – m-a întrebat mirat. MIC punea rar întrebări. El ştia tot despre orice. Sau aproape…
- Nu ştiu! – i-am răspuns răstit.
Dar ştiam. Era un fir de iarbă pietrificat pe care îl puteam păstra doar pentru mine, ca şi un gând măcar. Am fost bucuros că n-a trebuit să mă simt prost o bucată de vreme pentru firul de iarbă ascuns, căci imediat maică-mea a strigat pe fereastră.
- BIC, haide, ia-ţi la revedere de la prietenul tău şi vino la masă.
- Trebuie să plec – i-am spus lui MIC. Trebuie să merg la masă. Rămâne pe sâmbăta viitoare.
- Da – mi-a răspuns MIC la fel de trist ca şi mine. Apoi s-a aşezat jos în colbul înalt cât bocancii cu talpă metalică groasă ce compensau lipsa gravitaţiei, şi-a scos combinezonul verde cu bocanci cafenii, şi-a pus în picioare şosetele albe, sandalele, apoi şi-a tras pantalonii scurţi de velur şi cămaşa cadrilată, a scos din buzunar dispozitivul de teleportare şi mi-a făcut scurt cu mâna.
- Pe sâmbăta viitoare!

12 comentarii:

Ilinca spunea...

Spune-i sa-mi imprumute putin dispozitivul de teleportare, numai putin. :)))

mosu spunea...

e periculos! nu functioneaza decat cu bilet dus, nu si intors; dus spre lumea povestilor; si deja a functionat, din cate vad eu ;)

DaenIris spunea...

adică...abia pe sâmbăta viitoare?!
Ce mult mai e!!! :(

mosu spunea...

oooo... dar in spatiul concav dintre steaua MCXX2CW si noi timpul nu e decat o alta dimensiune care poate fi impachetata ca o pijama... ;)

DaenIris spunea...

ce veste bună! (pentru aceia care poartă pijamale!)
:D

mosu spunea...

:)

9 spunea...

MIC ăsta mi se pare ca vine dintr-o...lebeniţă. :)

mosu spunea...

o lubenita miconiana :) s-ar putea...
si e frate cu "Buzduruca, cel nascut dintr-o nuca" ;)

9 spunea...

Uite ca povestea Buzdurucii n-o ştiu. :)

mosu spunea...

:) era o poveste cu un baietel mic, mic de tot, cam cat o nuca (un fel de muc-cel-mic), cand eram si eu tot mic, mic de tot! era sigur a unui scriitor roman; dar ssssst... caci cu ocazia asta o sa afle lumea ca sunt intradevar mos si nu ma prefac cum cred unii ;)

DaenIris spunea...

:D
E aproape sâmbătă, observi?

mosu spunea...

:) e aproape 2016 chiar
naspa! ;)