Strigăt

e o fisură aici trebuie s-o umplem cât mai repede
mi-a spus într-o zi vecina de deasupra
scrijelind cu bastonul în cimentul din faţa apartamentului meu
şi a doua zi a presărat nişte sare grunjoasă
pe care a apasat-o cu talpa, hârca
după numai trei zile crăpătura s-a întins până la castanul din faţa blocului
căruia i-au căzut două ramuri peste maşina parcată sub el
iar după încă o săptămână gaura devenise atât de adâncă
încât omul venit să citească contoarul a căzut prin ea
şi nu l-a mai găsit nimeni
în fine după numai o lună groapa se căscase până la blocul de vizavi
“dă-i, dă-i, dă-i” spunea omul cu cască şi cu vestă reflectorizantă
făcând semn cu degetele betonierei să se apropie de margine
“gata! atât! bagă!” a ridicat el braţul
în timp ce alte betoniere aşteptau cuminţi cu motoarele pornite
şi mortarul a început să se reverse bolovănos peste trecut

în tot acest timp golul din suflet
se împrăştia în întreg cartierul
şi mai departe