ştiam cǎ trişezi
cǎ tu ai întotdeauna dama de picǎ
şi dama de treflǎ
şi dama de caro
şi mai ales dama de inimǎ roşie
aşezate mereu în ordinea asta
sau oricare alta
toţi îţi urmǎreau în priviri ezitarea
dar tu n-ai greşit niciodatǎ
pânǎ şi pumnalul în spate îl aveai înfipt
exact între coastele a doua şi a treia
cum ar fi dorit ei
toate blufurile tale au mers
nimeni n-a bǎnuit nimic
”rǎsuceşte aici” scria dedesubt
şi ei îşi palmau careul de aşi
complet nedumeriţi
ştiam cǎ trişezi
desenai pǎsǎri si nori pe cǎrţile de joc
şi nu jucai niciodatǎ cu pachetele lor
degeaba priveau în oglinda atent aşezatǎ în spatele tǎu
nici urmǎ de A de K sau de Q sau de V
erau doar secvenţe din filmele lui Pedro Almodóvar
nǎscut la 24 septembrie 1949 la Calzada de Calatrava
cu ea lipindu-şi obrazul de geamul îngheţat
şi el mângâindu-i pulpele fierbinţi
prin despicǎtura largǎ a rochiei de searǎ
ştiu cǎ ai avut întotdeauna Quinta Royalǎ
dar lǎsai sǎ alunece în iarbǎ
de fiecare datǎ câte o carte mare
apoi îţi lipeai de buze portţigaretul lung de os
din care trǎgeai de trei ori
îţi întindeai capul pe spate
şi oftai din tot sufletul
passss...
jucau pe mize mici
tu ai venit cu deschiderea cea mai mare
deşi n-aveai nimic în buzunar
şi toţi au plusat
pânǎ când picǎtura de pe paharul cu scotch şi cuburi de gheaţǎ
a alunecat pe bǎrbie, pe gât
apoi mai jos între sâni
iar jocurile au fost fǎcute
ştiam cǎ trişezi
şi cǎ pǎstrezi între pleoape valetul de inimǎ largǎ
nu l-ai scos niciodatǎ
deşi mereu se-trebau unde ţii asul din mânecǎ
tu nu ai avut niciodatǎ mâneci
şi nici buzunare largi
umblai cu sufletul dezvelit
într-o lume în care pânǎ şi fantomele
îşi poartǎ trenchcoatul cu gulerul ridicat
nu ştiu dacǎ a înţeles cineva ceva din jocul ǎsta
ei puneau popi rǎspopiţi
tu inimǎ roşie
ei valeţi cu frac şi genunchii juliţi
tu inimǎ roşie
chiar şi când au început sǎ scoatǎ aşii cei mari
tu tot inimǎ roşie
inimǎ roşie…
inimǎ roşie…
şi la ce-a folosit?!
8 comentarii:
hmmm! Frumos și profund! Să ”trișezi” prin faptul că nu trișezi niciodată, deși toți se așteaptă s-o faci.
Intrebarea din final imi amplifică zâmbetul: să fii autentic(ă) până la capăt, egal(ă) cu tine și liber(ă) in pofida oricăror jocuri făcute de ceilalți, iată la ce a folosit!
:) da, povestea nu e cu happy end! in lumea asta nu "renteaza" sa fii sincer si sa te oferi deschis celor din jur! poate in alta lume...
da, nu e rentabil...
Totuși imi place ideea cu a trișa prin faptul că nu trișezi niciodată. E ceva nobil și frumos, care îți oferă măsura caracterului tău.
in fine, observ că nu prea ești intr-o relație plăcută cu cel care ți-a inspirat personajul principal al poemului :D
Imi pare rău.
:) cine controleaza jocul, isi permite sa si piarda elegant; ideea e sa stii cu ce te alegi la sfarsit
...cu o inimă roşie, nu-i aşa?
mmm... nu intotdeauna cine isi pune inima la bataie se alege cu una la fel :(
Mda. De cele mai multe ori se alege cu ignoranta si tacere...
Trimiteți un comentariu