Bărbatul din oglinda retrovizoare

L-am văzut în oglinda retrovizoare întâmplător, atent la camionul uriaș cu cabină galbenă care se apropia cu viteză. Nu i-aș fi reținut alura, dacă nu ar fi reapărut în oglindă de fiecare dată când am privit îngrijorat cu coada ochiului spre camionul amenințător. Era un bărbat tânăr, cu pas hotărât și privire încrezătoare. Mergea pe trotuar ușor grăbit, dar fără să pară că face un efort deosebit. M-a mirat faptul că, deși vitezele noastre de înaintare erau complet diferite, el rămânea acolo, în oglindă, undeva în dreapta mea pe trotuar, pășind hotărât, cu privirea îndrăzneț aruncată înainte. Eram din ce în ce mai puțin atent la drum și mai mult la bărbatul cel tânăr. Nu părea niciun pic că mă urmărește, ci mai degrabă că are un drum important de făcut și că, pentru o vreme, drumul meu și al său coincid. Nu putea să rămână acolo dacă înaintam cu viteză, nu era logic posibil. Și într-adevăr, imediat ce am apăsat pedala până la capăt, a dispărut. Am privit insistent în oglindă, măturând-o cu privirea de la un capăt la celălalt. Nu mai era! Nu căpătasem mai multă liniște. Ba dimpotrivă, am devenit mai nervos, ca și cum prezența bărbatului din oglinda retrovizoare mi-ar fi oferit încredere. Era ceva în atitudinea bărbatului cel tânăr care degaja încredere și voință. N-a dispărut pentru mult timp însă. La primul colț de strada l-am zărit în mod surprinzător pe trotuar, cu spatele rezemat de zid, înfipt pe-un picior, în timp ce pe celălalt îl legăna ușor înainte și înapoi, părând că mă așteaptă de multă vreme. Nu mi-a venit să cred. Am trecut pe lângă el și am privit uimit în oglindă, cu mâinile adânc înfipte în volan. Fără să mă privească a pornit imediat în urma mea, cu același pas cutezător și aceeași privire încrezătoare. Am zâmbit.

Bărbatul din oglinda retrovizoare a rămas acolo multă vreme. Din când în când intra în câte un magazin, sau în câte o casă. Nu mă mai îngrijoram, căci reapărea la primul colț de stradă cu spatele rezemat de zid, înfipt pe-un picior, în timp ce pe celălalt îl legăna ușor înainte și înapoi, părând că mă așteaptă de multă vreme. Alteori se oprea să vorbească cu oamenii. Cu tot felul de oameni, dar mai ales se oprea să vorbească cu o femeie. Cu aceeași femeie.

Cu timpul am observat că pasul bărbatului devine mai molcom. Nici privirea nu-i mai era atât de cutezătoare și plutea mai degrabă printre oameni și pe deasupra lor, ca o pasăre mare, decât să pășească hotărât. Uneori bărbatul avea obrazul nebărbierit, alteori ochii obosiți. Dintr-o dată părul i-a albit, ca si cum cineva i-ar fi aruncat în cap un pumn cu făină. Atunci m-am speriat, am tras de volan dreapta și am oprit. L-am căutat din priviri pe bărbat, dar era prins în mulțime, undeva mult înapoi.

Am urcat și mi-am continuat drumul. De când apăruse niciun camion nu s-a mai apropiat amenințător, ca și cum bărbatul ar fi avut propria sa viață, acolo în oglinda retrovizoare și avea grijă să nu mă atingă nimic. Le vedeam deseori cum încetinesc și cotesc cuminți spre stânga sau spre dreapta, din dorința ca drumurile noastre să nu se intersecteze. Bărbatul pășea din ce în ce mai încet. Uneori dispărea de tot de la locul său de pe trotuar. Îl căutam insistent cu privirea și îl descopeream îndărăt printre oameni. Nu mai era la fel de înalt și obrazul începuse să se facă una cu scoarța copacilor de la marginea trotuarului.

Apoi brusc... Nu-l mai văzusem de multă vreme. Nici nu mai eram atent la drum, eram cu privirea mai mult în oglindă. Nu puteam să cred că dispăruse așa, dintr-o dată, fără să lase o urmă în vreun fel sau altul. Semnul pentru trecerea de pietoni l-am văzut din alunecarea privirii, dar pe bărbat nu l-am zărit decât în ultima secundă. Nu am apucat să frânez. Era bătrân și gârbovit. A apărut dintr-o dată chiar în mijlocul drumului. Uriaș. Mă privea prin parbriz cu ochii mari, larg deschiși. Când mașina l-a atins a zâmbit, apoi s-a prăbușit.

- Domnule ofițer, eu sunt de vină, eu și numai eu... – am icnit înspăimântat.

- Stați liniștit, domnule. Nu s-a întâmplat nimic – a replicat polițistul, apoi a ridicat brațul stâng în unghi drept, în timp ce pe celălalt l-a întins lateral făcând semn oamenilor strânși să traverseze. Doar mașinile așteptau...