Ca o farfurie
zburătoare ruptă din trecut
Liniștea era
adâncă și brumărie
În timp ce apa
era neclintită și limpede
Atât de
limpede încât nici nu părea să existe
Existau doar
stâncile din străfund
Tremurând sub
razele furișate
Pe măsură ce
trupul se cufunda devenea și el invizibil
Doar degetele
bucurânde clipocind apa ca un pian
Sub luciul ei
munți de mâini și picioare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu