Până să mă
dezmeticesc meșteri pricepuți
Trimiși din
orașul cu lumini strălucitoare
Au săpat, au
greblat, au întins macadam peste înlăuntrul meu
Apoi au adus șinele
grele și mari
Așezându-le aici
și cât vezi cu ochii îndărăt și înainte
Au întins fire,
au adus lumină, apă, curent
În creștet au
construit o gară cochetă
Cu case de bilete,
săli de așteptare, locuri pentru bagaje, tot
E o nebunie de
când s-a construit calea ferată
Trenuri trec
pline cu oameni pe care nu i-am văzut niciodată
Și care fac o gălăgie
de neimaginat
Cei mai mulți merg
mai departe, unii coboară, alții urcă
Lovindu-și bagajele
voluminoase de coastele mele
Cuvinte nesfârșite
îmi intră prin degete, se învârt roi în stomac
Pentru a ieși într-un
târziu prin tălpi urme nenumărate
E groaznic ce se
întâmplă de când a apărut calea ferată
Stau spânzurat
în fiare între ziua de ieri și cea de mâine
Trenuri intră
prin mine când vor, stau cât le place și se duc când doresc
Oameni apar,
oameni dispar, vorbele iau locul pământului
Brațele s-au
subțiat și se întind către cer
Tălpile prinse
în șuruburi masive stau țintuite-n trecut
Lungind-mi nesfârșit
mersul
În timp ce
liniștea toată s-a dus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu