scaunului meu

i-au crescut mustăți

și s-a transformat într-o arătare sălbatecă

asemeni câinelui dingdong

cu picioare subțiri, grumazul prelung

și spinarea pudrat cafenie precum a unei tapiserii

țesută în ateliere gobelins

stă toată ziua pe jumătate ascuns sub birou

dar de fiecare dată când vreau să mă apropii

își arată colțurile și rânjește amenințător

scurmând cu ghearele tălpii parchetul

știe că vreau să-l încalec și să cutreier

în spinarea lui câmpia de ceasuri

ca să răpunem balaurul-zi

și atunci mă întorc în brațele moi

ale patului-urs