îl mai ții minte pe Divino?
filipinezul ăla micuț sau naiba știe ce era
care preda instructajul PSI
la fabrica de macarale unde mă angajasem
l-am visat azi noapte, eram necăjit că nu mai dădea niciun semn
mă uitase complet,
m-am apropiat de el tiptil și am observat că dormea
l-am scuturat ușor de umăr
scoală-te divino, i-am spus încet la ureche
dar el a continuat să viseze macarale și mie tare mi-era necaz
divino, scoală-te și scrie-ți numele pe cer cu litere mari
el însă nici nu s-a clintit, ca și cum ar fi rămas înghețat în celălalt poem
asemeni gâzei în încleștarea lacrimii de chihlimbar
scoală-te divino, am șoptit apoi de nenumărate ori
până când tu m-ai auzit și ai crăpat ușor ochii
apoi ai zâmbit larg, atât de larg încât zâmbetul tău subțire
a început să sculpteze dealuri și văi în brațul meu dezgolit
ce mult îmi place cum zâmbești divino, am răsuflat eu ușurat
în timp ce tu ai scâncit fără să deschizi ochii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu