duminică, 20 februarie 2022

nu suport liniștea

dau drumul la muzică
sunetele țâșnesc ca dintr-un tun de zăpadă
se așază pe scaun, pe pat, pe podea
alunecă în ceașca de ceai, umplu oblic lingurița de-argint
câteva se agață în păr
cutia scoate sunete continuu
ca și cum sub ea ar exista o mare subpământeană de cuvinte
din care se alimentează
sunetele inundă încet încet încăperea
se îngrămădesc, se îndeasă, umplu spațiul cu tampoane de vată
gândurile dinăuntru încetează brusc să mai crească
să mai lovească aerul
balaurii fioroși își flutură cozile ca guppy în acvariu
frunțile berbecilor se descrețesc
 
dintr-o dată muzica se oprește
copaci deja uscați cresc cu repeziciune împresurându-mă
coarnele cerbilor încep sa împungă realitatea