Ghici cine e divină

- A venit - îi spuse ea enigmatic clipind grăbit din gene ca un colibri nerăbdator să soarbă nectarul din revărsatul cupelor de crin.
El nu se sinchisi să-i răspundă. Nici măcar nu întoarse capul spre biroul ei. Treaba asta cu “a venit” şi cu puncte de suspensie atârnate în urmă ca un alai de frunze moarte i se părea copilăros, pueril de-a dreptul.
- A venit cu ghiocei şi viorele. Îmmm ... – inspiră ea adânc - miros a crud şi a nou născut, miros a pământ reavăn crăpând prin care se scurg şuvoaie de verde ca dintr-un vulcan cu lavă de iederă...
Începu să priceapă unde bate. Toate ca toate da asta cu ghioceii care miros a fund de nou născut i se părea complet deplasat. Ar fi preferat să-i spună pe şleau ce are de spus, nu s-o ia aşa pe ocolite, să ocolească copacul, să ocolească pădurea, să ocolească satul şiii după atâta chin tot acolo să ajungă...
- Ai văzut că de când a sosit s-a luminat totul?! Parcă ar fi venit cu un coş plin cu sori şi îi împrăştie cu bunătate în stânga şi în dreapta. Dejurîmprejurul a devenit scliplitor ca un basm cu zâne bune. Ţi-e şi frică să atingi lucrurile ca nu cumva să înceapă să cânte. Sau să danseze. Sau să înflorească sub ochii tăi.
- Basm pe naiba. Unde vezi tu basme şi obiecte care să cânte sau să danseze. Şi unde mai pui că azi jumătate de zi a fost înnorat. Abia s-a prelins soarele printre nori ca o îngheţată topită prin cornetul crocant.
- Ohhh ... Dar n-ai observat că de când a venit ea totul s-a liniştit ca prin farmec?! Gata furtunile, s-au dus uraganele. Doar cer senin. Nimeni nu mai ţipă, nimeni nu se mai zbate, doar frunţi descreţite.
- Eee... ţi se pare ţie, aşa sunteţi voi femeile mai sensibiloase, orice emoţie trece prin piele precum cuţitul prin unt şi apoi se încovrigă înăuntru ca un nautilus în cochilie.
- Dar nu-i vorba de sensibilitate aici, ci de realitatea care ne înconjoară. Nu poţi să treci cu vederea şi să rămâi orb la schimbările care se petrec în jurul tău. Asta nu ţine de sensibilitate ci de vedere. Ghioceii ar fi trebuit să-i vezi, lucrurile care strălucesc în jur ar fi trebuit să le vezi, praful de pe birouri care a dispărut ar fi trebuit să nu-l mai vezi, zaţul de cafea din chiuvetă nu mai este, hârtiile de pe jos nu mai sunt şi câte şi câte...
- Stai, stai, stai... să nu spui acum că din cauză că a venit primăvara a dispărut zaţul din chiuveta, praful de pe mobilă şi hârtiile de pe jos. Ai luat-o razna cu totul - se încruntă el întorcându-se pentru prima dată spre biroul ei.
- Da cine a vorbit de primăvară dragă?! Eu vorbeam de Victoriţa, femeia de servici. S-a întors din concediul de maternitate. Luni a fost prima zi. Ai văzut ghioceii şi viorelele din paharul ăla alb din oficiu?! Ai ei sunt! Şi la voi în toaletă nu ştiu cum e dar la noi e exact cum ţi-am spus. Alămurile, gresia, faianţa, totul străluceşte de-ţi ia ochii. Ţi-e şi frică să atingi ceva ca nu cumva să înceapă să cânte sau să danseze sau să înflorească. Şi mirosul... Mmm, nu ştiu cu ce a dat dar miroase aşa frumooos. Cred ca e un spray de lăcrămioare. Uite miroase şi tu. Şi-apoi de ce nu eşti de acord cu mine?! De când a venit nu mai strigă nimeni că n-avem hârtie higienică, ca unde sunt prosoapele, că de ce e iar plin coşul de gunoi. Acum toată lumea e relaxată şi calmă. Şi aşteaptă cuminte sa vină primăvara - zâmbi ea.