Domnul D.A. a dispărut de la domiciliu în data de 25 iunie
2019 în jurul orelor 17. Domnul D.A. a pretextat că iese să cumpere țigări,
deși nu fumează și s-a pierdut din raza vederii în direcția Șoselei Kiseleff,
conform unor surse care ședeau pe băncuța din fața blocului și doresc să își
păstreze deocamdată anonimatul. În momentul dispariției domnul D.A. avea o
pereche de blugi albaștri, un tricou alb, adidași și câteva volume de poezie
tipărite. Trupul neînsuflețit al domnului D.A. a fost descoperit trei săptămâni
mai târziu în parcul Herăstrău, de doi porumbei, în iarba înaltă din spatele
statuii lui Pușkin. Conform plutonierului major Mihai Ajoiței de la Poliția
Sectorului 1, în responsabilitatea căreia se află locația amintită, domnul D.A.
stătea cel mai probabil pe iarbă,
rezemat de statuie, când a fost atacat de micro sau macro organisme complet
necunoscute științei actuale. Trupul domnului D.A. era lipsit aproape în
totalitate de cap, pieptul fiind în mare parte afectat, în timp ce pe brațe se
puteau vedea urmele luptei ce avusese loc. La autopsie, care s-a desfășurat
ieri la Institutul de medicină legală Mina Minovici, s-a dovedit că domnul D.A.
a fost devorat de propriile gânduri.
4 comentarii:
Arta.
Pura arta.
:) multumesc!
Gândurile...mele,moșule!!
Eu cred ca creația inițială a omului de către EL,era prea simpla,pentru ca totul in jur era la fel de simplu...mai apoi,cu vremea,si dupa ce EL a găurit apele,muntii,copacii si mărul,în acea grădină unică,totul s.a complicat,atunci,EL ne.a împovărat cu gânduri!sau ne.a binecuvântat!Nu sunt încă sigur cum e corect, dar,am asa o vagă impresie, ca tu,moșule,încă te joci cu extensii ale creației LUI..si deschizi porțile către cei care au căruțe întregi de gânduri...unele ascunse sub coviltire colbuite,altele verzi,cu miros proaspăt de mar înflorit!
Tare.mi place cum provoci,omule!Sa.ti ramana penița înmuiată în aceeași cerneala,ca e deosebita...cum era HERO,fata de Pelikan...
Si uite ca mi.ai mai dat ceva de lucru în mintea mea,mda...esti teribil de vinovat!
Frumoasa carare construita prin poarta intredeschisa Iulian! Am mai spus, eu nu scriu ci ma joc si construiesc castele din cuburi colorate ca acelea pentru copii, care trebuie asezate cu poza potrivita pentru a se profila intregul. Cuburile mele le aranjeaza fiecare cum crede, cum i se pare mai inspirat si din fiecare incercare ies mereu alte povesti si asta imi place grozav!
Sper sa tot vina cat mai multa vina!
Trimiteți un comentariu