plutind

o sa ne prăbușim cu balonul ăsta de aer

mi-a strigat ea foarte speriată

m-am uitat în înalt, apoi spre pământ

avea perfectă dreptate, unghiul sub care pluteam avea colțul în jos

aruncă repede toate cuvintele din gură

o să cădem, a țipat și m-a strâns tare de încheietura mâinii

pe care îmi scrisesem cu ani în urmă Commedia dell'Arte a lui Brumaru

pentru teza la onirologie din semestrul doi

am aruncat degrabă toate cuvintele

am mai păstrat doar cerul, pământul și iubirea

dar lucrurile nu s-au îmbunătățit, coboram și încă grăbit

scuipă, scuipă tot ce mai ai

ne apropiem vertiginos de pământ

trebuie să ridicăm rotundul acesta spre înalt

am lepădat apoi și pământul și bolta cerească

dar imaginea nu s-a clarificat cu nimic

leapădă tot, tot ce a mai rămas pe cerul gurii

mi-a spus ea sfârșită, o să ajungem pământ

avea disperată dreptate, atunci am aruncat

și ultimul lucru care ne-a mai rămas, balonul

și am continuat să plutim suspendați în iubire