miercuri, 22 aprilie 2020

plutind

o sa ne prăbușim cu balonul ăsta de aer
mi-a strigat ea foarte speriată
m-am uitat în înalt, apoi spre pământ
avea perfectă dreptate, unghiul sub care pluteam avea colțul în jos
aruncă repede toate cuvintele din gură
o să cădem, a țipat și m-a strâns tare de încheietura mâinii
pe care îmi scrisesem cu ani în urmă Commedia dell'Arte a lui Brumaru
pentru teza la onirologie din semestrul doi
am aruncat degrabă toate cuvintele
am mai păstrat doar cerul, pământul și iubirea
dar lucrurile nu s-au îmbunătățit, coboram și încă grăbit
scuipă, scuipă tot ce mai ai
ne apropiem vertiginos de pământ
trebuie să ridicăm rotundul acesta spre înalt
am lepădat apoi și pământul și bolta cerească
dar imaginea nu s-a clarificat cu nimic
leapădă tot, tot ce a mai rămas pe cerul gurii
mi-a spus ea sfârșită, o să ajungem pământ
avea disperată dreptate, atunci am aruncat
și ultimul lucru care ne-a mai rămas, balonul
și am continuat să plutim suspendați în iubire   

Niciun comentariu: