(Mirunei)
Am ştiut întotdeauna cǎ fundul dublu al sifonierului bunicii ascunde de fapt o uşǎ. O uşǎ spre o altǎ lume. La început am crezut cǎ este o lume de poveste cu spiriduşi, cu pitici, cu case din turtǎ dulce, cu munţi de îngheţatǎ, cu copaci din care atârnǎ bomboane cu dulceaţǎ de zmeurǎ, cu câmpii întinse pe care cresc batoane de ciocolatǎ umplute cu caramel şi nuci pralinate. Cu timpul mi-am schimbat pǎrerea. Am bǎnuit doar cǎ uşa duce spre o pǎdure locuitǎ de zâne cu plete blonde şi lungi, cu ochi strǎlucitori, învelite în rochii albastru-diafan pǎnâ în pǎmânt şi dincolo de el, cu diademe de prinţese şi obligatoriu, dar absolut obligatoriu, cu bagheta fermecatǎ în mâna dreaptǎ. N-a durat nici asta prea mult şi imaginea mea despre lumea din spatele şifonierului s-a comprimat doar la un lac. Un lac în care trǎieşte un singur peştişor, dar acela e peştişorul care îţi îndeplineşte oricare trei dorinţi.
Am ştiut întotdeauna cǎ fundul dublu al şifonierului din camera bunicii ascunde de fapt o uşǎ. Crescusem deja mare şi dulapul din camera bunicii devenise o tentaţie incontrolabilǎ. Într-o bunǎ zi mi-am luat inima în dinţi, m-am furişat în camera bunicii, am intrat în sifonierul cel vechi şi am încercat fundul dublu al dulapului. Dupǎ cum bǎnuiam acesta s-a deschis încetişor spre o lume nouǎ neaşteptatǎ. Hmmm… Sau aceeaşi lume?! Dupǎ ce am fǎcut un singur pas mi-am dat seama cǎ lumea de dincolo de dulap nu era plinǎ nici de spiriduşi, nici de zâne şi nu avea nici mǎcar un peştişor fermecat. Lumea de dincolo era exact, dar exact ca cea din care plecasem. Dulapul, camera bunicii, casa, curtea mare, gardul, strada…. M-am întors înapoi. Nici o diferenţǎ.
N-aş fi bǎnuit niciodatǎ cǎ uşa din spatele şifonierului ascunde de fapt o lume identicǎ cu cea în care trǎiam. Nici acum de fapt, când vǎ scriu cuvintele astea, nu sunt sigur în care din ele sunt cǎci tot intrând şi ieşind am pierdut firul. Pe fereastrǎ Hansel şi Gretel îmi fac cu mâna. Vor sǎ mergem în pǎdure sǎ culegem fragi. Vǎ las……..
6 comentarii:
Groaznic de frumos.
ooo… sincer sa fiu speram in secret sa fie asa; si nu pentru ceea ce se vede, ci pentru ceea ce e indaratul textului; tot timpul speram ca exista o alta lume mai buna undeva; intai credem in lumea povestilor, apoi speram la un ajutor din partea unui pestisor fermecat, pentru ca in cele din urma sa asteptam minuni doar de la dumnezeu; nu exista nici o alta lume mai buna nicaieri, singura care exista este cea facuta cu mainile, cu mintea si cu sufletul noastru… aia e lumea perfecta!
:) frumos, mosule. adevarul e ca lumea perfecta exista in fiecare dintre noi si daca reusim sa scoatem o faramita mica din ea, in fiecare zi si s-o aruncam in lumea din jurul nostru, poate vom fi surprinsi chiar si noi de schimbari :)
mda, cea mai buna dintre lumi e in fiecare din noi si nu fiindca ne-a daruit-o cineva ci pentru ca putem sa o modelam singuri ca pe un morman de plastilina.... ea nu e decat o copie a lumii reale apasata cu degetul ici si colo......
Sigur ca am cetit si m-am bucurat nespus.
Miru a plecat repede-repejor la Plostina si nu am apucat sa-i cetesc si ei dedicatie pentru care foarte multumim. Da' si cand s-o intoarce!
:)
cu mare placere
Trimiteți un comentariu