pâine și vin

aveam un caiet vechi

dictando de o sută de file

în care îmi notam toate minunile ei

cu un creion roșu mic

având două muchii rotunjite și celelalte două drepte

ca un scut roman

îl ascuțisem de douăzeci și șapte de ori

știu bine

căci la fiecare ascuțire

marcam câte un asterisc pe caiet

fix pe dunga dintre rânduri înspre cotor

prima minune fusese una impresionantă

un zâmbet de douăzeci și patru de carate

în forma de lebădă

în fapt nouăzeci la sută dintre minunile ei erau zâmbete

de toate formele și toate culorile

celelalte fiind în mare majoritate vrăbii

lipsite de trup

doar trei fuseseră delfini

cu coada lungă și aripile mari cât ale pescărușilor

arătau ciudat așa jumătate pescăruși jumătate delfini

zburând jumătate în apă jumătate în aer

glăsuind jumătate în susuri jumătate în adieri

nimeni nu știa ce sunt cu adevărat

nici măcar ea

nimeni nu avea cunoștință nici măcar că există

doar eu aveam fiindcă însemnam conștiincios

în fiecare zi

în caietul alb fără foi, fără coperți și fără sfârșit

toate minunile ei…