mi-ai arătat
entuziasmată, ridicând cu a șaptea soarele pe cer
în timp ce
toate celelalte erau ocupate să pună lumea la punct
uite, uite,
mi-ai arătat mai departe râzând
mâinile care creșteau
tot mai multe și mai repede
din piept nu
din umeri, ca rădăcinile unui copac matur
până când
trupul tău s-a făcut tot mai mic și mai mic
acoperit fiind
de țesătura de mâini grăbite să pună lumea la punct
3 comentarii:
interesant!pana la urma,trecand de imaginea zeitei care a fost fauritoarea universului,cea cu multe brate,de ce sa nu admitem ca EA,aranjeaza lucrurile,asa cum bine ai zis...numai ca noua,uneori ,nu ne place ordinea,asta stiu bine..:)
iulian, prea ne ocupam sa punem lumea la punct, in loc sa ne punem sufletul la punct!
Păi da...de ce simplu ,cand se poate complicat?:))
Trimiteți un comentariu