Lumină în noapte

Tsukioka Yoshito căută în bibliotecă urmărind cu degetul cotoarele cărților. Găsi ceea ce căuta și scoase dintre rafturi O mie de cocori a lui Kawabata. Își luă ochelarii, se așeză în balansoarul din grădină și începu să citească. Fusese destul de ocupat în ultima vreme. Cu studiile, cu încropirea unei meserii, a unei familii, a unei vieți. Casa de la Tonosho, de pe malul mării, o cumpăraseră în urmă cu trei ani, în anul în care ieșiseră amândoi la pensie, dar nu fusese folosită nici măcar o zi. Visase să-și trăiască ultimii ani într-o casă la marginea pădurii din care să se audă valurile. Apoi intervenise boala, așa că decise să mai rămână o vreme la Okayama. În cele din urmă ea se grăbise să plece, iar el rămăsese singur. Aprinse lumina lampadarului. Casele rare dimprejur se vedeau ca niște licurici, cu lumini strecurându-se timid printre adierile de vânt dinspre țărm. Se întinse pe spate privind cerul senin. Abia putea deosebi stelele de ferestrele caselor. Apucă bolul Shino și luă o înghițitură de ceai. Zâmbi. În cele din urmă căpătase ceea ce-și dorise. Doar pescărușii îl necăjeau. Sfâșiau de jur împrejurul rotund cu țipetele lor, părând a sparge balonul de liniște în care se cufundase și a expune realitatea abisului ceresc. Una câte una luminile dispărură, fugind fiecare cu bucata sa de pământ sau de cer. Rămase doar o singură scânteiere în noapte. Se ridică să caute un pled, dar constată uimit că și casa lui dispăruse. Se întoarse în balansoar, închise ochii și adormi.