am fost cu Jackie sa vedem vaporul eșuat între mlaștini
ploua și era de fapt o barcă mai mare
nu un vapor așa cum vorbea toată lumea
avea o cabină mică unde abia încăpea căpitanul
și o crăpătură urâtă în provă ca un suflet rănit
valurile intrau și ieșeau prin despicătura aceea
așa cum intră și ies cuvintele din lăuntrul nostru
căpitanul manevrase probabil barca cu iscusință
în timpul furtunii și se salvaseră cu toții
cu excepția unui matelot tânăr
care avea o iubită mignonă ce încă îl așteaptă
Jackie a plâns
4 comentarii:
Ok... Și eu, și Jackie... Duios am plâns. De frumos...
Mă bucur ca unele cuvinte rămân și nu doar trec ca valurile...
Fabulos! Nu plâng,mă bucur de frumos!❤️❤️❤️
Ma bucur ca frumosul incolteste! :)
Trimiteți un comentariu