Azi dimineață m-am întâlnit cu Sfântul Petru. Aș fi putut chiar să-l ating, dar n-am avut noroc. Stătea în poarta primăriei, un pic apăsat de gânduri și de greutatea sarcinii ce-o are, să trieze oamenii la intrarea în lumea cealaltă. Purta un costum bleumarin și o cămașă bleu. Pe buzunarul de la piept scria ceva cu litere mici, dar n-am putut citi ce scrie, literele erau prea mici. Și pe spatele sacoului scria ceva, de data asta cu litere mari, dar nu s-a întors niciodată cu spatele. Cum a dat cu ochii de mine m-a întrebat răstit „Dumneata?”. Eu am dat să deschid timid gura, dar el a ridicat trei degete de la stânga în timp ce antebrațul s-a ridicat la 90 de grade, ca și cum mi-ar fi făcut semn să tac și să nu mișc, că știe ce-are de făcut, apoi mi-a spus ferm „Ghișeul 5. Dar așteaptă câteva minute să iasă doamna”. Eu am dat să mă uit înăuntru prin crăpătura ușii, s-o văd pe doamna, dar crăpătura ușii era prea îngustă, iar înăuntru era prea multă lumină, în timp ce pe hol fuseseră cândva corpuri de iluminat cu neoane, care se spărseseră de-a lungul vremii și cineva agățase câte o pereche de fire cu-n bec chior, ce atârna printre grile. Așa mi-a spus „Ghișeul 5”, fără să mă iscodească, fără să-mi ceară nicio hârtie, nicio informație, fără să mă întrebe ce-am făcut în viață, de parcă avea puterea să-mi citească gândurile și drumul îndărăt. Și probabil că avea. Apoi Sfântul Petru s-a ocupat de alți oameni care se strânseseră acolo. Tu șezi, tu intră, tu să te întorci cu hârtiile de care ți-am zis, tu du-te să-ți faci copii, tu gata, nu mai vii niciodată. Ce n-aș fi dat să-mi spună și mie așa, tu nu mai vii niciodată! Dar eu șed și aștept să iasă doamna. Sfântul Petru se ocupă mai departe de oameni, măsluiește destine, le joacă la zaruri. Tu, nu știu ce să zic, s-ar putea să nu ți-o aprobe, tu poți să aștepți mult și bine că nu depinde de noi, asta vine de sus. De sus, mă întreb, oare cât de sus? Există ceva mai sus? Sfâtul Petru ordonează vieți, le întipărește în rame, în chemare, în hârtii. Certificat de naștere? Și ce nume i-ați pus? Cum? Ce frumooos! Ghișeul 1. Și Sfântul Petru zâmbește pentru prima dată, mulțumit că viața și moartea pământenilor sunt toate ordonate și puse pe făgaș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu