vikingul

am avut cândva un gândac

era negru lucios și avea coarne

îmi imaginam că este un războinic fioros

un viking sălbatec stând la prora unui drakkar al gândacilor

îl țineam într-un borcan de sticlă de opt sute

când îl deschideam mirosea a mazăre și a lemn ud

într-o zi gândacul a dispărut

am plâns cum plâng toți copiii cărora le dispar perușii, hamsterii, țestoasele

tata mi-a spus că l-a găsit în vasul de la veceu

plutind cu burta-n sus și-a tras apa

mi-am imaginat că vikingul meu s-a întors în lumea din care a venit

înfruntând valurile și furtuna pe corabia lui din lemn de mazăre 

și mi-a trecut