Guşterii

Domnul Lactanţiu Păpădie e taximetrist. În dimineaţa aceea s-a deşteptat cu faţa la cearceaf. Asta fiindcă exact când îi era somnul mai dulce s-a trezit cu un cot al consoartei zgândărindu-i coastele. “Sforăiii” s-a răţoit ea, apoi şi-a tras plapuma sub bărbie şi s-a întors pe partea cealaltă. Domnul Păpădie se aştepta la cu totul alt mod de deşteptare, căci bonusul promis de atâta amar de vreme întârzia să-i fie oferit. Întinse uşor mâna pe sub aşternut şi atinse spinarea caldă a femeii. O coborâ apoi uşor şerpuindu-şi arătătorul până peste fesele pline unde mâna se desfăcu evantai ca o coadă de păun. Nicio mişcare. Bărbatul privi câteva secunde ceafa umedă e nevestii, apoi îşi retrase mâna şi-şi pironi ochii pe fereastră. Era moină. Ferestrele erau umede şi pe dinafară şi pe dinăuntru, iar cerul era bolovănos. Picuri mici ca o ceaţă colindândă se rostogoleau înghesuiţi spre pământ. Asfaltul umed strălucea mat în lumina felinarelor pâlpâinde luptându-se cu greu să-şi împrăştie picurii gălbui printre umbrele gheboşate pregătindu-se de culcare. “Mai bine o şterg, poate prind vre-un guşter care a întârziat la servici” îşi spuse domnul Păpădie, apoi căscă larg scărpindu-se sub braţ şi adulmecând miresmele. Nu era cazul să se mai spele. Se îmbrăcă rapid încercând să fenteze răcoarea încăperii, înşfăcă din frigider câteva bucăţi de parizer cu şuncă pe care le lipi pe două felii de pâine, înveli totul cu o pagină din Click-ul de ieri şi ieşi valvârtej pe uşă. Dacia porni la prima cheie şi domnul Păpădie zâmbi mulţumit. În staţia de taximetre de la Spitalul Militar mai era doar Şuncălungă cu Matizu. Era mai mult decât bine, va înhăţa cu siguranţă primul client căci nimeni n-ar fi ales Matizu lu Şuncălungă în locul Daciei sale cu motor Renault recondiţionat integral acu doi ani şi cu doar optzeci de mii la bord reduşi în două rânduri de la o sutăcincizeci. Lăsă motorul pornit, căută la radio nişte manele ca lumea pe care le potrivi în surdină şi îşi privi ceasul. Era aproape şase. “Ce dracu o face Mariţa? O fi plecat la slujbă sau iar l-a chemat pe hăndrălăul ăla al ei să-i ţină de cald?! Pe nevastă-sa n-o chema Mariţa dar aşa o alinta el. Ar fi plecat s-o verifice, dar vremea era prea naşpa şi apoi era cam vlăguit să se apuce iar să-i ardă dulapi pe spinare. Şi nici n-avea chef să repare din nou gardul. Închise ochii. Îi mai deschise abia când ziua începu să se caţere din mare de dincolo de faleză. Maşinile începuseră să vâjâie pe bulevardul Mamaia. Transpirase. Se întinse din nou trosnindu-şi oasele. Trebuia să-şi scoată şuba şi să se răcorească un pic. Deschise uşa fără să-i pese de maşina din spate care frână brusc încercând să evite mişcarea sa nesăbuită,strecurându-se apoi cu greu printre uşa dechisă a Daciei şi dubiţa venind pe banda cealaltă. Şoferul năpăstuit claxonă nervos şi-i făcu un semn neidentificabil în semiobscuritatea dimineţii. “Ce pula mea bă. Te mănâncă în cur?!” mormăi taximetristul abia dezlipind buzele, privind cu milă în urma nesimţitului şi trăgând cu ochiul spre capul levierului ce ieşea ca o cobră de sub banchetă. Apoi îşi scoase şuba îmblănită, o împături cu gesturi delicate, o aşeză tacticos pe bancheta din spate şi se ghemui din nou în scaun cu ochii închişi lăsând muzica olecuţă mai tare. Niciun guşter…