Eva croșetează botoșei pe canapea
șarpele și-a pus ochelarii deoparte
și a ațipit într-un colț
sâsâie din când în când amintiri
focul trosnește despicând descumpăniri
eu pășesc pe vârfuri și pun înapoi mărul
e un pic stafidit dar e în continuare perfect rotund
îl privesc atent, e totuși un măr
dintr-atâta ne-am luat, bătrâne?
te rog, dă-ne înapoi grădina
nu știu ce-mi imaginez că aș putea schimba cu gestul acesta
închid ochii și visez că sunt fericit
degete lungi și subțiri mângâindu-mi fruntea, obrajii
lunecând fierbinți peste piept
deschizând primul nasture al cămășii
toate Evele lumii dorm acum
dimineață vor constata însă mirate
că le lipsește un deget
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu