aveam șapte ani, abia începusem școala
când ai mei au decis în mod neașteptat
să schimbe parchetul din sufragerie
deși noi abia aveam bani de mâncare și haine
au făcut-o pe furiș când nu eram acasă
parchetul cel nou semăna perfect cu cel vechi
doar că era mai viu și parcă mai colorat
și avea o cocoașă spre mijloc
ca cea pe care o au carapacele țestoaselor
bătrâne și înțelepte
un gând rotund așezat acolo
s-ar fi rostogolit cu siguranță spre unul din colțuri
toată viața am bănuit că au îngropat ceva acolo
eram în același timp dornic să aflu secretul
mi-era însă și o teamă grozavă să-l dezvelesc
ieri am răscumpărat apartamentul
ce fusese înstrăinat după moartea lor
am chemat câțiva meșteri
și sub ochii mei au dezvelit adevărul
da, acolo, sub parchet, așa cum bănuiam
îngropaseră două vieți triste și subțiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu