lua o coală albă de hârtie
o împacheta într-un fel anume numai de el știut
de arăta ca o caravelă, sau ca un galion, sau ca un drakkar
apoi îi dădea drumul să alunece pe rău
mergea de-a lungul malului, ca și cum ar fi vrut s-o ajute
o urmărea cum se strecoară printre vartejuri
cum se aruncă în cascade de zumzete
vedea cum se îngreunează sub povara încântării
cum își coboară linia de plutire sub discul lui plimsoll
îi plăcea să creadă că o locuiesc libelule elegante, rusalii delicate
tăuni în frac valsând printre bulgări de soare
și cercuri de ape încolăcite peste pietrele rotunde
și altii împingeau bărcile de hârtie
dar toate luau apă, se înmuiau și se scufundau înainte să ajungă undeva
numai bărcile lui ajungeau mereu la celălalt mal
pline
în timp ce ea, femeia pe care n-o cunoscuse niciodată
le desfăcea magaziile doldora de cuvinte
netezea foile cu dosul palmei peste zidul de cărămidă
și se înfrupta cu nesaț din poeziile de dragoste adunate înăuntru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu