îl iubea în felul ei
patinat
ca o clanță veche din alamă
prea adesea atinsă
și ca să i-o dovedească
izbea din senin cu vorbe ciobite
adunate de-a lungul timpului
pe polița de după ușă
pentru a fi aruncate
el aștepta cuminte să termine
mătura cioburile
și căuta în muchia lor proaspăt dezvelită
temeiul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu